Strada Bărăției și Baia de Fier în 1964

Azi vă propun să vorbim despre câteva imagini din anul 1964 care documentează străzile Bărăției și Baia de Fier, așa cum arătau ele în acel an. 

Străzile Bărăției și Baia de Fier se află în centrul Bucureștiului, în ceea ce se numește astăzi “cartierul evreiesc” și se intersectează în centrul unei zone delimitate de stradă Sfânta Vineri, bulevardul Corneliu Coposu și Bulevardul Ion C. Brătianu. Strada Bărăției, este o stradă veche a capitalei, care apare desenată atât pe planul Ernst (1791), cât și pe planurile Borroczyn (1846 și 1852). Vechimea străzii are logică și prin faptul că este legată de existența Bisericii Bărăția, considerată a fi cea mai veche biserică româno-catolică din București. 

Baia de Fier, pe de altă parte, pare a fi o stradă apărută ceva mai recent în peisajul bucureștean, nefiind specificată pe hărțile amintite mai sus, dar e vizibilă pe planul Cerkez (1883) cu numele de strada Lazăr, nume care se regăsește în cadrul mai multor hărți până în 1934 (planul Socec – 1914, planul Pantea – 1921, planul Wahnig – 1934). Totuși, pentru o scurtă perioadă de timp, strada pare să fi purtat și numele de strada Luca Niculescu (numele unui afacerist român care deținea un lanț de magazine în capitală, cu unul dintre ele aflat în apropierea acestei străzi, pe Sfânta Vineri), așa cum apare pe o harta nedatata realizată de către generalul Constantin Teodorescu, nu mai nouă de 1944. Nu este clar dacă în anii 50 s-a revenit la numele de Lazăr, dar se pare că numele actual al străzii, Baia de Fier, a apărut undeva în anii ’60.

În prima imagine despre care o să povestim astăzi, vedem strada Bărăției fotografiată de pe bulevardul Corneliu Coposu, chiar la intersecția cu acest bulevard. Clădirea masivă cu parter, trei etaje și mansardă, din stânga imaginii, există astăzi și ne ajută să ne orientăm în spațiu. Fotografiile par a fi făcute într-o zi de primăvară nu foarte călduroasă (o zi cu soare, dar cu puține mâneci scurte în vestimentația pietonilor). Strada pare a fi foarte animată, dar mai degrabă cu activitate pietonală și mai puțin cu trafic auto, lucru caracteristic capitalei anilor ’50-’60. Tot la capitolul trafic, constatăm că această intersecție se întâmpla să fie semaforizată. Vedem și faptul că pe Bărăției exista o linie de tramvai (linia 21, așa cum scrie pe frontul cabinei aflată în intersecție). Dacă va întrebați unde mergea tramvaiul acesta, așa în linie dreaptă, traversând bulevardul, el își continua drumul pe Calea Văcărești, care, în layout-ul străzilor din perioada, își avea unul din capete începând de la acest bulevard (în spatele fotografului, din această perspectivă).

Comparat cu situația de astăzi, clădirile din partea dreaptă a imaginii, până în intersecția cu Baia de Fier, sunt dispărute. Pe partea stânga a străzii, lucrurile stau ceva mai bine, mai tot rândul de clădiri încă există, până la intersecția cu strada Patriei din fundal. Apropo de insersectia cu strada Patriei, ea se vede undeva în depărtare, cu un front de clădiri de sfârșit de secol 19 sau început de secol 20, dispărut azi și înlocuit cu extinderea și parcarea magazinului Cocor. În cel mai îndepărtat plan, deasupra caselor menționate anterior, se vede o porțiune din blocul cu arhitectură socialistă aflat pe bulevardul I.C. Brătianu în apropierea intersecției cu strada Lipscani.

Atât Bărăției cât și Baia de Fier au fost dintodeauna străzi cu prăvălii, lucru, se pare, păstrat și în anii ’60 (mai ales pe Bărăției). Se pare că porțiunea asta de stradă de ocupa dintodeauna cu achiziția hainelor uzate și revânzarea lor sub formă de produse recondiționate. Sunt cel puțin trei prăvălii vizibile în imagini care par a avea acest profil de activitate. E adevărat că printre prăvălii, vedem și o “bombonerie” (la parterul clădirii masive din stânga).

În a doua imagine înaintăm un pic cu aparatul foto pe strada Bărăției, ocazie cu care vedem mai bine intersecția cu Baia de Fier (prima stradă la dreapta), dar și intersecția cu strada Patriei, aflată în depărtare (prima stradă la stânga). În imagine vedem că spectrul de prăvălii se diversifică, apar o tutungerie și un oficiu Loto-Prono (în apropiere pe stânga) și un magazin care se ocupa cu mobilă și tapițerii (în depărtare, centru-dreapta, în intersecția cu Patriei). Traficul auto în această imagine e mai degrabă comercial (format din camioane și mai puțin din mașini private). E de remarcat camionul din stânga, în care e instalat un suport specific pentru transportul geamurilor și al oglinzilor. Așa cum constatăm și în imaginea precedentă, frontul de clădiri din dreapta, până în intersecția cu Baia de Fier, nu mai există astăzi, spre deosebire de frontul din stânga, care este păstrat în întregime în prezent (e adevărat că într-o cruntă paragină), până la intersecția cu strada Patriei. Traficul pietonal pare și aici majoritar, lucru care e firesc pentru perioadă.

În a treia imagine (de fapt un set de două imagini realizate dintr-un unghi similar, la câteva zeci de secunde una de cealaltă, cu o ușoară panoramare între ele), vedem mult mai clar intersecția dintre Bărăției și Baia de Fier. Cadrul este “umplut” aproape în întregime de o cladire cu parter, etaj și mansardă, probabil construită undeva la sfârșitul secolului 19, bazat pe cunoștințele mele modeste de arhitectură. Păstrând proporțiile, simplitatea și evidentele diferențe arhitecturale, aș spune că edificiul seamănă oarecum cu clădirea Capșa, în varianta ei de secol 19, dinainte construirii lanternoului de pe acoperiș și a modificărilor decorative. Clădirea din fotografia noastră există astăzi, dar într-o formă refăcută, supra-înălțată, cu interior modificat, într-o abordare pe care unii ar considera-o cam nefericită.

Clădirile din stânga, de la intersecția cu strada Patriei sunt și ele mult mai vizibile în aceste două imagini. Ele, așa cum spuneam mai sus, nu mai există astăzi, fiind înlocuite de extinderea și parcarea supraetajată a magazinului Cocor. Chiar și în aceste imagini, în cel mai îndepărtat plan, în lungul străzii Bărăției, se vede blocul socialist de pe I.C. Brătianu, cel din apropierea intersecției cu Lipscani.

În ceea ce privește prăvăliile, avem și o explicație legată de multitudinea celor care se ocupă de recondiționarea hainelor uzate. De fapt, o parte dintre aceste prăvălii fac parte dintr-o singură cooperativă numită “Soarele” (nu îmi dau seama dacă numele este o referință directă către “votați soarele”, sloganul și semnul “Blocului Partidelor Democratice”, “alianța” care i-a adus pe comuniști la putere cu ocazia “alegerilor” din 1946). În imaginea nr.3 B, vedem două astfel de prăvălii alăturate, dar ele cu siguranță fac parte dintr-o singură întreprindere. În plus, pe “firma” de pe fațada clădirii centrale, citim că prăvălia aflată la adresa Bărăției 43, este magazinul nr. 22 al acestei cooperative. Asta ar putea inseamna că ocupația de achiziție a hainelor uzate și recondiționarea lor spre revânzare se întâmpla să fie o “afacere” de stat la scară, hai să îi zicem, industrială.

Totuși, achiziționarea hainelor uzate și revânzarea lor sub formă recondiționată a fost mult timp o tradiție pe aceste străzi. Aici a existat celebrul magazin “Taica Lazăr” în perioada interbelică, un fel de “rai ” al produselor la mâna a doua, alături de alte multe prăvălii din zona, cu profil asemănător. E cumva amuzant să constatăm că statul a “naționalizat” și preluat afacerea lui “Taica Lazăr”.

La nivelul străzii nu vedem o poveste diferită, același trafic preponderent pietonal, iar cel auto lipsit de mașini particulare. În plus, privind tramvaiul, constatăm că linia 21 împărțea bucata asta de stradă și cu linia 17.

Imaginea cu numărul patru ne duce un pic mai aproape de intersecție, dar de data asta privind în lungul străzii Baia de Fier. Majoiritatea clădirilor au fost probabil construite la început de secol 20, sau poate sfârșit de secol 19, așa cum cred că este cazul construcției din prim plan, despre care am vorbit și mai sus. Este interesant că toate clădirile vizibile în fotografie sunt încă în picioare (unele cu modificări substanțiale, dar totuși în picioare). 

Strada este lipsită de trafic auto și mult mai puțin animată, lucru care nu a fost dintodeauna așa. În perioada interbelică, pe vremea lui “Taică Lazăr”, Baia de Fier (strada Lazăr la vremea respectivă), se întâmpla să fie aglomerată și plină de prăvălii. Ilustraţiunea Română, ediția nr. 13, apărută în 19 septembrie 1929, publica la pagina 5 o fotografie a acestei străzi, într-un articol care descria fenomenul “industriei” second-hand din zonă. Diferența este frapantă, strada Lazăr, în 1929, find implicată într-un comerț stradal intens, cu un aspect “a la Lipscani”, față de strada Baia de Fier relativ liniștită in anii ’60 și chiar cu mult mai liniștită în prezent.

În fotografia numărul cinici avem un unghi de vedere opus. De data aceasta fotograful stă în mijlocul străzii Baia de Fier și fotografiază către intersecția cu Bărăției. Chiar și în cazul acestui unghi, toate clădirile vizibile se află încă în picioare astăzi (unele cu modificări, iar altele într-o foarte avansată stare de degradare). În imagine predomină clădirea sveltă cu parter înalt, două etaje și mansardă, aflată la intersecție, în planul îndepărtat. La parterul ei vedem o prăvălie care se ocupa cu comercializarea de incălțăminte sportivă, în stânga ei se afla o mercerie, la parterul unei clădiri cu un singur etaj. Dacă priviți încă o dată fotografia realizată de către cei de la Ilustratiunea Română în 1929, o să vedeți că există totuși niște diferențe, nu comparat cu prezentul, ci cu perioada interbelică. O clădire cu parter și etaj din interbelic pare dispărută deja din anii ’60, fiind înlocuită cu o construcție modestă, fără etaj (vizibilă pe latura stânga a Băii de Fier, în imaginea de mai sus).

Strada se afla și ea liberă de trafic auto, iar tipul în costum din dreapta este un asistent de regie de film care face ceea ce în cinematografie se numește “stand-în”, adică apare în cadru pe post de “reper” uman. Cu ocazia asta aflați și că imaginile publicate aici sunt realizate cu ocazia prospecției filmului de debut a regizorului Lucian Pintilie “Duminică la ora 6” (mai multe detalii la finalul articolului).

Ultima imagine din această serie e realizată tot de pe strada Baia de Fier, dar din apropierea intersecției cu strada Sfânta Vineri (intersecția se află în spatele fotografului). Și în cazul acestei fotografii clădirile vizibile se află în picioare astăzi, dar în diferite stadii de degradare. Apropo de degradare, chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, aflu de la știri că a avut loc un incendiu care a mistuit o parte din clădirea lungă cu parter și etaj, de tip “han”, care ocupă întreg cadrul acestei imagini. Probabil că și acest edificiu se va alătura lungii liste de clădiri pierdute ale orașului, o altă dispariție care o să contribuie la pierderea chiar și a micilor “insule” de identitate încă existente în capitală.

Fotografiile publicate aici se găsesc în arhiva Studiourilor Buftea și fac parte dintr-un lot de sute de imagini realizate cu ocazia prospectiei filmului de debut a regizorului Lucian Pintilie “Duminică la ora 6“. Cu această ocazie constatăm că marele cineast, nu ne-a lăsat doar filme de mare valoare, ci și interesante documentări ale orașului, inițial prospecții tehnice, acum fotografii cu evidentă valoare antropologică. Cadrele au apărut pentru prima dată pe pagina de Facebook a Studiourilor Buftea și sunt publicate aici cu permisiunea deținătorului.

Pentru cei care nu știu, etapa de prospectie a unui film este un stadiu premergător filmărilor propriuzise, cea în care membrii decidenți ai echipei de filmare, în frunte cu regizorul, vizitează și fotografiază diverse locuri pe care le consideră potrivite pentru desfășurarea filmărilor ulterioare. Avantajul acestor cadre de prospecție este că ele sunt de obicei foarte descriptive, adevărate documente fotografice.

Imaginile acestea sunt importante nu doar pentru că au supraviețuit timpului, ci și pentru că ne arată o perioada mai puțin fotografiată a României. Similar anilor ’50, anii ’60 nu par să fi fost deosebit de des fotografiați. Cadrele din aceste decade apar la lumină mai degrabă rar, pentru că, după război, frenezia fotografică a perioadei interbelice se pare că se domolise.

Update!

Pentru o comparație relevantă, am făcut fotografiile de mai sus. Sunt proaspete, făcute cu câteva ore în urmă (8 mai 2022). Se pot vedea și urmele incendiului despre care v-am vorbit.

“Like it” if you like it.

Quick tip: Urmăriți @muzeuldefotografie pe Instagram