Am ajuns la episodul cu numărul 4 al călătoriei noastre tridimensionale pe strazile Bucureștiului anilor ’30. Ne bucurăm în continuare de aceste imagini inedite, care, pe lângă latura documentară, ne prezintă și o foarte interesantă componentă stereografică.
Dacă n-ați apucat să parcurgeți episoadele anterioare (de citit aici episodul întâi, episodul doi, respectiv episodul trei), repetăm faptul că imaginile stereografice sunt fotografii realizate cu aparate de fotografiat dedicate, echipate cu două obiective sincronizate. În forma tipărită, ele se prezintă ca un colaj de două fotografii alăturate, aproape identice, menite spre a fi privite cu ochelari, vizoare sau dispozitive optice speciale. Văzute prin aceste dispozitive, fotografiile oferă privitorului iluzia unor planuri de profunzime.
Ne aflăm pe Calea Victoriei, privind binecunoscuta fațadă a Cercului Militar. Clădirea ocupă întregul cadru, fără să ne lase să vedem prea mult din contextul în care se găsește. Chiar dacă acest reper arhitectural al capitalei pare a nu oferi prea mari secrete (peisajul fiind aproape neschimbat față de cel din zilele noastre), vom găsi, cu siguranță, suficiente elemente pe care să le discutăm.
Construcția clădirii, de la idee până la inaugurare a durat mai bine de 25 de ani. Lucrările au început în 1911-1912, chiar dacă terenul fusese cedat de către Guvern încă din anul 1898. În perioada Primului Război Mondial și a ocupației Puterilor Centrale, lucrările, aproape finalizate, au fost sistate. Puterile Centrale, probabil și din motive propagandistice, au transformat clădirea nefinalizată într-un fel de penitenciar pentru ofițerii armatei române. Construcția, la întoarcerea armatei în capitală, este găsită devastată în interior, astfel că lucrările de reparații și finalizare a edificiului se reiau. Palatul va fi inaugurat oficial la 1923.
Istoric vorbind, pe locul acesta, înaintea ridicării Cercului Militar, s-a aflat o impunătoare biserica, una dintre cele mai frumoase clădiri religioase din capitală, numită Sărindar. Se pare că biserica, construită la 1652, înlocuind o varianta din mai veche din lemn, a fost avariată de cutremure până la un punct la care nu a mai fost considerată sigură pentru practicarea slujbelor. În 1880 lăcășul de cult a fost închis publicului și a fost demolat 15 ani mai târziu, în 1895. Până în 1911, pe terenul fostei biserici Sărindar a existat o fântână bogat ornamentată, care a păstrat același nume. Fântâna includea și un grup statuar cu o replică a Statuii Libertății.
Revenind la fotografia noastră, putem vedea că la parterul și pe terasa Cercului Militar, funcționa un restaurant numit Piccadilly. Numele este prezent pe două basoreliefuri atașate pe lateralele clădirii, dar și pe firma volumetrică montată central, pe frontul de deasupra fântânii. Reclama “Bere Luther” este și ea vizibilă acolo, tot în aranjament volumetric. La o comparație cu ziua de azi, suficient de multe detalii arhitecturale ale fântânii par a fi schimbate.
La nivelul străzii vedem, ca de obicei în această serie, un trafic mai degrabă pietonal. Singurul automobil vizibil în cadru, este unul despre care putem specula că este “plasat” strategic, pentru a oferi tridimensionalitatea necesară unei fotografii stereografice (cu cât distanța de la elementele apropiate până la cele îndepărtate este mai mare într-un astfel de cadru, cu atât efectul tridimensional este mai pronunțat). În interiorul umbrit al mașinii, cu un pic de imaginație, se poate distinge și silueta șoferului aflat cu mâinile pe partea de jos a volanului.
E interesant și faptul că toți oamenii vizibili în cadru par a fi de vârstă mijlocie și elegant îmbrăcați. Este de remarcat personajul încadrat central, cu mâna introdusă “napoleonic” în interiorul sacoului, precum și femeia din planul îndepărtat, din stânga cadrului, care urcă neînsoțită scările către terasa lipsită de activitate a restaurantului.
Un ultim detaliu pe care îl remarcăm este legat de fuiorul de fum negru vizibil la nivelul învelitorii clădirii. Poate fi vorba de un coș de evacurare a bucătăriei restaurantului, sau poate că este evacuarea unui sistem de încălzire, cu toate că în imagine nu pare că ne aflăm într-o zi prea friguroasă.
Încheiem aici episodul cu numărul patru din această serie, (vă reamintim că există și episodul întâi, episodul al doilea, respectiv episodul al treilea), dar vom reveni curând cu următoarele. Până atunci, dacă aveți informații suplimentare în legătură cu imaginea de mai sus, inclusiv corectări sau completări, vă încurajăm să le scrieți în comentarii.
“Like it” if you like it.
Quick tip: Urmăriți @muzeuldefotografie pe Instagram
Pentru cei care ne susțin prin mici donații, aceste imagini sunt disponibile în format digital, la o rezoluție înaltă. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro
