Episodul trei din călătoria noastră tridimensională pe străzile Bucureștiului anilor ’30 este aici. În primul și al doilea articol, vă spuneam că pe lângă valoarea documentară, imaginile acestea oferă si o surpriză suplimentară reprezentată de componenta stereografică. Publicăm imaginile în mai multe episoade, iar astăzi continuăm cu episodul trei.
Pentru cei care au ratat episoadele anterioare (de citit aici episodul întâi, respectiv episodul doi), reamintim faptul că imaginile stereografice sunt fotografii realizate cu aparate de fotografiat dedicate, echipate cu două obiective sincronizate. În forma tipărită, ele se prezintă ca un colaj de două fotografii alăturate, aproape identice, menite spre a fi privite cu ochelari, vizoare sau dispozitive optice speciale. Văzute prin aceste dispozitive, fotografiile oferă privitorului iluzia unor planuri de profunzime.
În fotografia de mai sus vedem un unghi “clasic” al Bucureștiului, partea aceasta de Calea Victoriei a fost foarte des fotografiată, probabil și datorită existenței unor clădiri emblematice în zonă. Cadrul este ușor de recunoscut, având în vedere că principalele clădiri sunt încă în picioare. Imaginea pare a fi realizată într-o perioadă de primăvară sau toamnă, în care, chiar dacă este vorba despre o zi însorită, trecătorii par a fi îmbrăcați destul de gros, iar copacii din depărtare nu au incă frunze.
Așadar, ne aflăm pe Calea Victoriei, privind Palatul Poștelor (Muzeul de Istorie al României astăzi), care ocupă aproape întreaga compoziție. Clădirea, inaugurată la 1900, a avut ca beneficiar inițial instituția Poștei Române, lucru încă valabil la momentul realizării acestei imagini. În 1970, regimul comunist a decis transformarea construcției în muzeu, care a fost inaugurat efectiv în 1972.
Un pic mai departe, tot pe latura dreaptă a bulevardului, este vizibil un detaliu al bisericii Zlătari (înconjurată de un parc la acea vreme, iar astăzi încadrată de niște blocuri socialiste). Biserica nu mai este astăzi vizibilă din acest unghi, pentru că blocurile apărute între timp o ascund aproape în totalitate. Această biserică a avut și un han construit în jurul ei, (așa cum se vede în imaginea aceasta realizată de Franz Duscheck la 1871). Hanul păstra numele bisericii, Zlătari, și a fost demolat la 1903 pentru lărgirea Caii Victoriei. Un foarte frumos articol despre han, realizat de Emanuel Bădescu, este de citit aici.
Următoarea clădire vizibilă în imagine, în spatele copacilor din depărtare, pe partea dreaptă a Caii Victoriei, este Palatul Dacia, existent și astăzi. Clădirea se află la intersecția Calea Victoriei cu strada Lipscani și a fost construită la 1874 pe locul Hanului Filipescu. La etajul întâi a funcționat redacția ziarului Timpul, cu Mihai Eminescu care a lucrat acolo ca redactor, în perioada 1877-1883.
Dacă ne mutăm pe partea stângă a bulevardului, în planul cel mai apropiat este vizibilă (de fapt, mai mult un balcon al ei) clădirea Palatul Societății Agricola. Nu o să întrăm în prea multe detalii, pentru că această clădire nu apare aici intr-o măsură suficientă, dar o să vă aducem aminte de un articol mai vechi în care vă povesteam că edificiul a luat foc la data de 20 mai 1927 (articolul este ilustrat cu o imagine foarte spectaculoasă, realizată cu ocazia acestui incendiu). Ar fi interesant de aflat dacă fotografia de față e făcută după sau înainte de acest incendiu.
Următoarea clădire vizibilă pe partea stângă a Caii Victoriei este Hotelul Francez (observabilă și în acest detaliu al unei fotografii aeriane pe care am publicat-o în trecut, la pct. 13). Hotelul a fost o foarte frumoasă clădire, realizată la 1881, emblematică pentru Bucureștiul acelor vremuri, cu o arhitectură din categoria academismului francez. Clădirea, care a purtat mai multe nume de-a lungul timpului, printre care Hotel de France, Hotel Lafayette sau Hotelul Francez, a fost avariată la cutremurul din 1940 și s-a prăbușit la cel din 1977, în lipsa unei consolidări. În imaginea noastră, în extrema stângă, aproape de marginea cadrului, cu un pic de imaginație, veți distinge inscripția “Hotel”. Astăzi, pe locul acestei clădiri se află o amplă construcție modernă de birouri: “Bucharest Financial Plazza”.
Evident, tot pe această latură, între Palatul Societății Agricola și Hotelul Francez, se află clădirea CEC. Din păcate, din acest unghi, dar și datorită faptului că este mai retrasă față de aliniamentul străzii, construcția nu este vizibilă în imagine. O menționăm pentru că știm că este acolo, dar ne vom rezuma la a vorbi doar despre clădirile vizibile.
Ușor de recunoscut, tot pe partea stânga a bulevardului, imediat după Hotel Francez, în planul îndepărtat, apare clădirea Galeriilor Lafayette (Magazinul Victoria de azi). Construcția trebuie să fi fost nou-nouță la momentul fotografierii, având în vedere că a fost inaugurată în jurul anului 1928. Este foarte interesantă comparația de tipul “înainte și după” din această imagine (click aici), în care vedem că arhitectura intrării a suferit schimbări de-alungul timpului. Pe locul acestei clădiri, înainte de anul 1928, a existat o faimoasa librărie numită Socec.
Undeva, în planul cel mai îndepărtat al imaginii, se văd și alte câteva clădiri aflate pe aliniamentul stâng al Caii Victoriei. Dacă știți ceva despre ele, sunteți invitați să ne povestiți în comentarii.
La nivelul străzii vedem mai degrabă un trafic pietonal, lucru pe care l-am remarcat de fiecare dată în cazul imaginilor din această perioada. Numărăm 7 automobile aflate pe stradă, dar nu le cunoaștem marca. Este de remarcat și faptul că întregul bulevardul este acoperit cu piatră cubică
Automobilului din centru îi este vizibilă plăcuța cu numărul de înmatriculare pe care citim 1236-B. În același timp vedem și o emblemă triunghiulară suplimentară montată deasupra acestei plăcuțe. Adaosul de genul acesta, lipit de un număr de înmatriculare, ne duce cu gândul la un tip de semnalizare similară în epocă, celebrele plăcute semi-rotunde “Tx” cu ajutorul cărora se marcau taxi-urile. În cazul acesta nu pare a fi vorba de un taximetru, dar ar putea fi un alt tip de mașină oficială.
Automobilul din dreapta-jos pare a fi un autobuz de transport în comun. Pe dunga albă orizontală de la mijlocul mașinii se poate citi “Unirea”, dar nu poate fi vorba de Piața Unirii, pentru că această denumire a apărut mai târziu. Despre celelalte automobile aflate în trafic, așteptăm comentariile voastre.
Încheiem aici al treilea episod din această serie, (vă reamintim că există și episodul întâi respectiv, episodul al doilea), dar vom reveni curând cu următoarele. Până atunci, dacă aveți informații suplimentare în legătură cu imaginea de mai sus, inclusiv corectări sau completări, vă încurajăm să le scrieți în comentarii.
“Like it” if you like it.
Quick tip: Urmăriți @muzeuldefotografie pe Instagram
Pentru cei care ne susțin prin mici donații, aceste imagini sunt disponibile în format digital, la o rezoluție înaltă. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro
Palatul Dacia nu doar a fost construit “pe locul” Hanului Filipescu ci chiar a inglobat parti semnificative din structura acestuia. In documentele de arhiva din 1874 se disting foarte limpede pe planuri elementele noi la acel momnt si cele preluate. De fapt, se si pot distinge oarecum prin observarea directa si azi. Fatada la Calea Victoriei cuprinde fatada vechiului han la parter si etajul 1, mai putin zona de colt cu strada Lipscani unde s-a facut o rectificare de aliniere, ceea ce a dat teren in plus pentru construirea acelei zone. Care la origine avea un lanternou de sectiune patrata inca vizibil in fotografia asta in spatele plopilor de la Zlatari..
https://2.bp.blogspot.com/_i5gvVb4UZqo/S_zUg8bsM5I/AAAAAAAAApU/de6XzVrNSMg/s1600/dacia+fatada.jpg