Bucuresti 1959, prin ochii unui turist – episodul 2

Acum câteva zile vă spuneam că am descoperit o serie inedită de imagini realizată de un turist străin în București, în anul 1959. În episodul întâi am analizat și comentat fotografii realizate pe Calea Victoriei și în Muzeul Satului. Astăzi vom însoți călătorul nostru la Biserica Rusă, în Piața Unirii, pe Dealul Mitropoliei și la Stadionul 23 August. Turistul a realizat imagini care, chiar dacă sunt departe de a fi impecabile din punct de vedere tehnic sau compozițional, devin documente importante ale anilor ’50, fie și pentru că decada aceasta a fost foarte rar fotografiată.

Biserica Rusă

Așa cum am observat și în fotografiile anterioare, turistul, împreună cu grupul din care făcea parte, a ales să viziteze reperele importante, arhi-cunoscute ale orașului. Biserica Rusă este un astfel de reper care nu avea cum să nu fie bifat într-o expediție prin oraș. Lăcășul de cult a fost construit în perioada 1905-1909, din fonduri puse la dispoziție de curtea imperială a Rusiei și respectă o arhitectură similară bisericilor din Kremlin. Edificiul a avut o istorie zbuciumată, în strânsă legătură cu situația politică și socială locală. Spre exemplu, biserica a fost închisă în perioada primului război mondial, toate obiectele de cult și arhivă fiind mutate la Sankt Petersburg (din dorința de a fi salvate de ocupația trupelor Puterilor Centrale), de unde nu s-au mai întors niciodată.

Imaginile dovedesc faptul că această clădire este un exemplu de restaurare, ea fiind probabil una dintre cele mai bine păstrate clădiri istorice din capitală. Este admirabil că până și gardul de la stradă pare a fi intact. Pentru o comparație, pe muzeuldefotografie.ro există și alte imagini ale acestui edificiu de cult, realizate în 1930, 1940, 1957, 1964, și 1985.

Clădirea ocupă cea mai mare parte din compoziția pe care fotograful a realizat-o aici, dar chiar și așa, putem vedea un pic din clădirile învecinate. Într-una din imagini putem observa un detaliu al Palatului Asigurarea Românească, iar într-o altă imagine vedem o bucată din blocul Colonadelor (clădirea de apartamente care a căzut la cutremurul din 1977, în ruinele căreia au murit actorul Toma Caragiu și regizorul Alexandru Bocăneț).

Piața Unirii

Poate unele dintre cele mai interesante cadre realizate de turistul nostru sunt aceste două imagini fotografiate în Piața Unirii. În prima dintre ele avem o vedere directă către biserica Sf. Ioan Nou (translatată de pe această poziție în mai 1986), cu Calea Călărașilor pe dreapta.

Pe lângă biserica în sine, două alte clădiri au supraviețuit în zona: blocul interbelic din stânga și clădirea art-deco din centrul imaginii, al cărui turn este vizibil în spatele lăcășului de cult, în planul cel mai îndepărtat. Întreg aliniamentul de clădiri de pe partea dreapta a Căii Călărașilor, este dispărut astăzi. Pe locul acela se află acum magazinul Unirea și parcarea supraterană construită în imediata apropiere. E de remarcat și linia de tramvai care trecea prin zonă.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Linia de negustorese așezată la marginea trotuarului, probabil că a fost o apariție foarte exotică pentru fotograf. Un asemenea grup ar fi cu siguranță exotic și astăzi. Tipul acesta de negustorie ambulantă se întâmpla să fie o obisnuință în perioada interbelică în Piața Unirii, iar ce vedem în imagine este, probabil, o remanență târzie a acestei tradiții.

A două imagine din Piața Unirii este realizată spre Hala Mare. În prim plan vedem zona descoperită a pieței, unde se vindeau fructe și legume. Piața este destul de aglomerată, iar forfota a atras cu siguranță fotograful. Hala Mare, de inspirație pariziană, construită în 1872 și demolată în 1986, a fost un monument de arhitectură important al capitalei, regretat azi de cunoscătorii Bucureștiului (mai multe detalii aici).

• 

• 

Dealul Mitropoliei

Dealul Mitropoliei este următorul punct turistic pe care călătorul nostru îl vizitează. Aici el realizează această frumoasă fotografie în care, prin arcada clopotniței, se vede o parte din Piața Unirii. Astăzi nu mai este posibil un astfel de cadru, atât pentru că arcada acestei clopotnite este închisă cu uși de lemn, dar și datorită faptului că Piața Unirii are o cu totul altă configurație.

Din păcate, punctul de focus în fotografie a fost realizat la nivelul clopotniței, imaginea Pieței Unirii văzută prin arcadă fiind neclară. Chiar și așa, putem distinge linia de clădiri, case și prăvălii care a dispărut astăzi (vizibile aici și aici în niște imagini realizate în 1941), fiind înlocuite de corpul central al magazinului Unirea. Se remarcă clădirea cu trei etaje și cupola din centrul cadrului, vizibilă și în acest detaliu al unei imagini aeriene realizată în anii ’30.

Despre clopotniță, pot să vă spun că a fost construită de Constantin Brâncoveanu la 1698, ca poartă de intrare în complexul mănăstiresc, parte dintr-un zid de apărare amplu care înconjura tot dealul. La 1862, sub clopotnița asta, a fost asasinat Barbu Catargiu, prim ministru al țării la dată respectivă.

• 

• 

Catedrala Patriarhală a fost și ea fotografiată cu ocazia acestei călătorii. Cele două imagini de mai sus nu sunt încadrate chiar fericit, biserica fiind lipsită de context. La o privire atentă, vedem că decorațiunile și picturile exterioare ale edificiului sunt schimbate. Alveolele pictate de pe frontul și lateralele pridvorului sunt dispuse pe două rânduri în imaginile din 1959, iar coloanele arcadelor sunt bogat ornamentate. Azi catedrala se prezintă sub o formă simplificată, cu un singur rând de alveole pictate și coloane nedecorate. Fotografiile de mai sus ne oferă și o idee despre dimensiunea grupului de turiști, vedem cel puțin patru autocare pregătite pentru această călătorie.

Palatul Camerei Deputaților apare și el într-una dintre imagini. Clădirea a fost finalizată în anul 1907 și a fost construită pe locul fostului Palat al Adunării Deputaților unde, la presiunea străzii, în anul 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Țării Românești (cu 100 de ani înaintea realizării aceste imagini). În perioada comunistă, palatul a găzduit Marea Adunare Națională, echivalentul instituției Parlamentului de astăzi. După 1989 aici a funcționat Camera Deputaților, iar în 1996 clădirea a fost cedată Patriarhiei.

Pe drum

Părăsim Dealul Mitropoliei, dar nu înainte de a-i vedea pe doi dintre colegii de grup ai turistului nostru. Ei sunt pozați în fața Paraclisului Palatului Patriarhal, o cladre de secol 17 despre care se spune că ar fi cea mai valoroasă din punct de vedere istoric, din tot ansamblul de construcții al mănăstirii.

Intrăm într-unul dintre autocare, pentru a ne îndrepta către stadionul 23 August. Grupul este numeros, aproape toate scaunele par a fi ocupate. Fotograful se așează pe un loc din spatele autocarului și realizează această imagine care ne oferă un posibil indiciu al naționalității acestui grup de turiști. În fundal, aproape lipite de parbriz, se văd două steaguri sub formă de fanion. Steagul din stânga este drapelul comunist al României, iar cel din dreapta seamănă cu steagul Cehoslovaciei (sub rezerva faptului că nu se pot confirma culorile).

Stadionul 23 August

Ar fi fost imposibil un tur complet al orașului fără o vizită la această mândrie arhitecturală a regimului comunist. Stadionul 23 August se găsea relativ nou la momentul fotografierii, fiind inaugurat în 1953. Nu avem o zi cu activitate sportivă, grupul nu a participat la un eveniment anume, ci a venit să vadă stadionul în sine, ca o bijuterie arhitecturală. Tribunele sunt goale, iar îngrijitorii se află în plină acțiune, vedem pe unul dintre ei stropind iarbă din apropierea tribunei ocopata de grupul de turiști (centru-jos în imagine). Undeva în depărtare, citim textul unuia dintre deja obișnuitele afișaje patriotice: “Trăiască Republica Populară Română”.

Acestă imagine cu intrarea de inspirartie neoclasică a stadionului, ne povestește un pic și despre posibila amploare a grupului de turiști. Cele șase autorcare identice parcate în fața coloanelor, ne-ar putea sugera o desfășurare de forțe destul de generoasă, sub rezerva faptului că nu există nici o confirmare a ipotezei cum că toate aceste autobuze ar face parte din logistica unui singur grup de vizitatori.

Stadionul 23 August a fost construit pe un teren numit Groapa Vergului, o zonă nu tocmai salubră care funcționa ca un enorm târg în zilele de sărbătoare. Construcția a fost finalizată într-un timp record de doar 5 luni, fiind necesară găzduirii a două evenimente internaționale de anvergură în acea perioadă: Cel de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie.

• 

• 

• 

• 

Stadionul, o adevărată mândrie socialistă, probabil una dintre cele mai mari construcții realizate în România în anii ’50, găzduia frecvent evenimente sportive la care spectatorii se adunau cu mult peste capacitatea arenei. O astfel de zi, 16 martie 1985, în care s-a jucat un cuplaj de două meciuri, Rapid-Steaua şi Dinamo-Sportul, cu peste 100000 de oameni în tribune (la o capacitate oficială de 60000 de locuri) este descrisă aici. Stadionul 23 August, numit Lia Manoliu după decembrie 1989, a fost demolat în 2007, fiind inlocult de o construcție modernă, Arena Națională.

Încheiem aici acest articol scris în două episoade (episodul 1 poate fi citit aici), cu satisfacția că putem aduce în față voastră imagini ale Bucureștiului anilor ’50, completând vizual o perioadă relativ puțin fotografiată a orașului. Genul acesta de imagine, nu neapărat profesionistă, fără rigori tehnice și măiestrie compozițională, dar descărcată de orice ar putea însemna propagandă sau părtinire, devine o opera obiectivă, foarte valoroasă din punct de vedere documentar.

“Like it” if you like it.

Quick tip: Urmăriți @muzeuldefotografie pe Instagram

Pentru cei care ne susțin prin mici donații, aceste imagini sunt disponibile în format digital, la o rezoluție înaltă. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro