Here we go again! Ma bucur de fiecare data cand descopar noi imagini, mai ales din categoria celor care nu par a mai fi fost publicate vreodata. Fotografia de mai sus va pune probleme de orientare in spatiu chiar si expertilor in evolutia Capitalei… bine, hai sa va ajut, daca priviti undeva in partea stanga-mijloc veti vedea Turnul Baratiei, lucru ce va fixa persectiva. Ce vedeti este perimetrul aflat intre Piata Sf. Gheorghe – Biserica Sf.Vineri – Piata Unirii – Piata Sf. Anton, iar numarul neasteptat de case prezente in imagine sunt cele care aveau sa dispara la trasarea unui nou bulevard menit sa prelungeasca strada Coltei pana la piata de la poalele Dealului Mitropoliei.
Legenda
Detaliu – Turnul Baratiei alaturi de case si strazi disparute
Fotografia trebuie sa fi fost facuta uneva in jurul anului 1940 sau ceva mai devreme, ceea ce s-ar potrivi si cu starea de fapt din teren. Ideea acestui bulevard a aparut in 1936, ca urmare a adoptarii unui plan de sistematizare a Capitalei, dar segmentul din imagine se va finaliza la sfarsitul lui 1943. Evident, ar fi de dorit o datare exacta, asa ca orice ajutor din partea voastra ar fi bine primit.
Detaliu – Biserica Sf. Vineri si Tribunalul de sector
“Vulturul de Mare”, biserica Sf. Gheorghe Vechi, alaturi de cladiri disparute
Putine cladiri mai exista astazi, dar avem suficiente repere pentru a pozitiona totul in perspectiva corecta. Am vorbit mai devreme de Turnul Baratiei (1.), aici inconjurat de stradute inguste si o multime de case. Vedem si “Vulturul de Mare” fostul magazin universal transformat azi in cladire de birouri aflat la intersectia dintre Str. Baratiei si Calea Mosilor. Recunoastem biserica Sf. Gheorghe Vechi (3.) aproape de centrul imaginii, iar ceva mai la dreapta, cu un pic de imaginatie, este vizibil si Templul Coral (4.) de pe strada Sf. Vineri, dar si cateva cladiri de apartamente (5.) de pe Calea Calarasilor. Biserica Sf. Gheorghe Nou (14.) se afla si ea in imagine, norocos inregistrata la limita cadrului in extrema stanga sus.
Detaliu – Templul Coral
Despre cladirile disparute putem vorbi mult mai multe pentru ca ele se raspandesc pe mai bine de 80% din ce vedem in imagine. Trasarea bulevardului amintit, dar si cutremure (1940, 1977), bombardamente sau sistematizari din perioada comunista au facut ca zona sa fie astazi de nerecunoscut. Printre reperele disparute putem aminti biserica Sf. Vineri (7.), Tribunalul Sectorului 3 (6.) cu aproape intregul aliniament al Caii Calarasilor (8.). Frumoasa hala a Pietei Sf. Anton (13.) nu mai exista nici ea, iar in urma sistematizarii au disparut si grupurile de cladiri din partea de centru-jos a imaginii (10, 11, 12.). E interesat ca la nivelul strazilor existau deja destul de multe zone virane (10.), dar nu este clar daca sunt constructii disparute in urma unui inceput de demolare in virtutea sistematizarii, sau au fost distruse cu ocazia altor evenimente.
Detaliu – Cladiri de apartamente ce au supravietuit pe Calea Calarasilor, alaturi de cladiri disparute
Daca tot am mentionat zone virane, as fi foarte curios sa aflu ce s-a intamplat cu grupurile de case de la punctele 9. si 12. Terenurile ocupate de aceste constructii sunt libere cel putin de la inceputul anilor ’80, iar pe acolo nu a trecut nicio sistematizare. Sunt sanse mari sa fie vorba despre cladiri disparute la cutremure, dar amploarea este ciudata.
Detaliu – Biserica Sf. Gheorghe Nou alaturi de cladiri disparute
Detaliu – Hala pietei Sf. Anton alaturi de strazi si cladiri disparute
O sa observati cu siguranta faptul ca aceasta imagine aeriana nu este realizata la calitatea cu care am fost obisnuiti (ep.1, 2, 3, 4, 5, 6). In decursul timpului am descoperit panorame chiar mai vechi ce ofera o claritate mult mai buna. Acest lucru se datoreaza faptului ca, cel mai probabil, imaginea nu a fost realizata de un fotograf profesionist, o dovada fiind si incadratura in care o mare parte a campului vizual este acoperit de fuselajul avionului din care s-a fotografiat. Este de luat in calcul si faptul ca este vorba despre o fotograma de pe un negativ de 35mm (de dimensuni mult prea mici pentru a prezenta claritatea unui planfilm) si de un aparat foto cu o optica modesta. Totusi, chiar si asa, imaginea ramane un document extraordinar care ne descrie o zona a Capitalei trecuta prin schimbari majore si nu prea des fotografiata din acest unghi si in asa detaliu.
“Like it” if you like it.
__________________________
Quick tip: Urmariti @muzeuldefotografie pe Instagram
__________________________
Pentru cei care ne susțin prin mici donații, aceste imagini sunt disponibile în format digital, la o rezoluție înaltă. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro
Exproprieri pentru taierea bulevardului s-au facut inca inainte de 1936, de prin 1934. Demolarile au fost facute catre finalul anilor ’30, in 1940 era destul de ras pe acolo. Se poate corela cu fotografiile datate ale lui Willy Pragher, in care se vede stadiul demolarii la acel moment, in cadru aparand si Hala de Flori si Turnul Baratiei (http://willypragher.blogspot.ro/2015/04/bucurestiul-in-culori.html). M-ar interesa o datare mai precisa, in mod paradoxal nu prea am gasit un studiu public in care sa fie prezentata documentat etapizarea acestor demolari …
Frumoasa hala a Pietei Sf. Anton (16.) nu e numerotata in poza, sau nu gasesc eu
@Alex, suze, am corectat, e vorba de pct 13.
Am uitat sa zic ca, de fapt, prelungirea bulevardului Coltei are o aliniere inca din 1906, cu o revizuire din 1912. Alinierea asta era gandita pana in Valea Plangerii – groapa de gunoi asanata cand s-a facut Parcul Tineretului.
Pe locul cu 10. era evident urmarea demolarilor pe traseul facut din 1912 pentru bulevard. Pe acea insula se afla azi magazinul Cocor. Pe zona cu 12 e azi locul stelelor teatrului, o stiu libera in toate pozele in care apare magazinul Cocor. Interesant este ca in dreapta punctului de la 11. se afla un bloculet care a supravietuit, cel ce fata in fata cu hanul Patria. Pe locul cu 11 s-a construit blocul de la inceputul anilor ’50 (probabil) unde era faimoasa reclama luminoasa din anii ’70 – “1001 articole”. Se mai vede vag si biserica Sf. Ionica, mai jos de 5., unde incepe obturarea cadrului
Bună ziua!
Apreciez activitatea pe care o desfășurați. Urmăresc blogul de mult timp. Am ezitat să vă scriu, până acum. O fac acum, în speranța că îmi puteți sugera, recomanda ceva, pe cineva care m-ar putea ajuta cumva. Aveți cunoștință de existența unor fotografii realizate în casele de copii înainte de 1989? Mă interesează orice material fotografic/filmografic inspirat din viața copiilor din orfelinate. Colectez materiale de acest fel în vederea organizării unei expoziții fotografice dedicate problemei instituționalizării copiilor din Românie.
Vă mulțumesc.
Daniel Rucăreanu
Postez aici pentru ca celelalte articole au probabil comentariile inchise (nu exista “leave a reply”).
La postarea anterioara voiam sa revin cu o informatie legata de demolarea hotelului Frascatti. In revista Urbanismul din iunie-iulie 1933 sunt publicate doua fotografii – inainte si dupa demolare iar comentariul se refera la demolarea facuta pentru ca “pana in urma cu cate-va luni impiedica circulatia pe Calea Victoriei”. Deci demolarea a avut loc inainte de iulie 1933, cand a fost publicata imaginea cu locul deja demolat. Prin urmare, fotografia aeriana in care se vede Palatul Telefoanelor dar si Frascatti in plina demolare este aproape sigur din primavara-vara lui 1933 (pomii sunt infrunziti, ceea ce, dat fiind ca in urma cu “cate-va luni” ar fi fost inca iarna – impropriu lucrarilor de constructii – in timp ce palatul telefoanelor pare gata deja …)
Formidabil
Super tare !