Filmul demolarii bisericii Enei – Aprilie 1977

Cu siguranta, in masura in care ati urmarit subiectul, va sunt cunoscute o parte din imaginile realizate de dl. Radu Stefanescu in timpul distrugerii bisericii Enei din capitala, imediat dupa cutremurul din aprilie 1977. Acum avem ocazia sa analizam intreg filmul acestei tragice (si rusinoase) demolari inutile a unui valoros monument istoric bucurestean (din pacate doar un simplu preambul al multor distrugeri sistematice ulterioare).

Dl. Radu Stefanescu (publicat pentru a doua oara pe acest website) a realizat un document extraordinar, o marturie impresionanta care trebuie sa ii educe pe cei care sunt in masura sa protejeze monumentele Bucurestiului. Revenind la fotografii, ordonam imaginile cronologic (veti vedea biserica in diverse stadii de demolare, precum si momentul distrugerii finale) si continuam, asa cum este cel mai potrivit, lasand autorul sa ne comunice propria-i marturie:

“Sfarsitul lunii aprilie 1977. Ranile cauzate de cutremur ne insoteau la tot pasul in Bucuresti. Eram student in anul V la Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Chiar langa scoala puteam vedea zi de zi cum blocul Dunarea, afectat de cutremur, fusese imprejmuit cu panouri de table si muncitori cu utilaje speciale curatau blocul in vederea demolarii. Pentru noi studentii era o imagine interesanta si urmaream cu atentie evolutia demolarii. Nimic special pana in ziua in care pe culoarele facultatii a trecut un zvon ca o pala de vant rece care ne-a infiorat pe toti. 

Era vorba de biserica Enei sau Ienei, biserica cu Hramul Sfantului Nicolae. Biserica se afla vis a vis de teatrul National, incadrata intre doua blocuri de imobile, cel mai cunoscut dintre ele fiind imobilul Dunarea. Biserica zidita prin anii 1720 – 1724 avea pictura murala originala de o mare frumusete si o zona repictata de Gheorghe Tattarescu. 

Cred ca pe data de 28 aprilie am aflat ca biserica fusese lovita de o macara cu bila. Atentia tuturor, studenti, profesori, personal s-a indreptat de la structura de beton a imobilului Dunarea catre biserica. Pe data de 29 si 30 aprilie am urmarit prin ferestrele Institutului de Arhitectura, cu aparatul de fotografiat in mana fazele demolarii. Pe 29 aprilie am intrat chiar pe santier cu bunul meu prieten, Dinu Lazar prezentand legitimatiile de la AAF. Am facut cateva diapozitive nu foarte reusite. Eram extrem de emotionat, santierul colcaia de militari , de muncitori, cativa studenti sub indrumarea unui cadru didactic de la Institutul de Arta Nicolae Grigorescu incercau salvarea unor bucati de fresca, in timp ce un enorias dezgropa osemintele din biserica iar soldatii stropeau cu apa mormanele de daramaturi ca sa impiedice cat de cat ridicarea prafului.

Bucata cu bucata biserica era dezmembrata cu violenta si pierdea din inaltime si volum. Turla ramasa in picioare a provocat ceva bataie de cap pentru ca nu vroia in ruptul capului sa cada. Dupa ce s-au rupt cablurile de otel cu care s-a incercat sectionarea turlei, in seara zilei de 30 aprilie au fost aduse noi cabluri si doua TABuri stateau in asteptare. Cu totii simteam ca urmeaza ceva. Pe balcoanele hotelului Intercontinental se vedeau cativa turisti, in blocul din stanga era miscare pe la ferestre. Eu asteptam ascuns in spatele feresteri de la catedra de Urbanism si ma echipasem cu noul meu Canon FTB QL cu un obiectiv extrem de luminos. De la Dinu aveam un film deosebit de sensibil. Cand a inceput sa se astearna intunericul a fost interupt curentul electric. Facultatea, hotelul Intercontinental, cladirile din apropiere au ramas in bezna. In acel moment au pornit motoarele TAB urilor, cablurile de otel care treceau prin ferestrele turlei s-au tensionat iar eu am inceput sa trag cadru dupa cadru, din mana. Turla s-a prabusit si totul a fost inecat intr-un nor de praf. Dupa risipirea prafului a disparut parca si tensiunea care plutea in aer si dupa ce s-a aprins lumina pe la ferestre am putut vedea ca distrugerea era definitiva. Prima dintre bisericile care aveau sa dispara in urmatoare perioada, in Bucuresti era la pamant. Un mecanism de distrugere a locaselor de cult bucurestene se pusese nemilos in miscare in seara zilei de 30 aprilie 1977. (Radu Stefanescu)”

Ii multumim d-lui Radu Stefanescu pentru faptul ca ne-a pus la dispozitie fotografiile de mai sus. Acest tip de imagini, venite de la autori sau din colectii private, sunt o componenta fundamentala a acestui “muzeu virtual” si suntem deosebit de incantati sa le primim.

“Like it” if you like it.