Publicam in premiera imagini fotografiate in timpul operatiunilor de salvare ce au avut loc dupa cutremurul din noiembrie 1940, pe locul Blocului Carlton din Bucuresti, distrus in totalitate de acest seism. Prabusirea blocului Carlton, mediatizata foarte intens de-a lungul timpului, paradoxal, a fost foarte putin fotografiata. Imagini detaliate de la fata locului, din timpul operatiunilor armatei, sunt raritatati demne de remarcat.
Seria de imagini, venita pe filiera germana, probabil realizata de unul din soldatii germani detasati in Bucuresti, completeaza o alta descoperire pe tema, prezentata aici in urma cu ceva vreme.
Seismul din data de 10 noiembrie 1940 a fost unul dintre cele mai puternice inregistrate in Romania, producand cel putin 1600 de decese si peste 12000 de raniti. Dar si despre seism, cat si despre prabusirea blocului Carlton (o minune a arhitecturii din perioada, constructie noua inaugurata cu doar 8 ani inaintea cutremurului) s-a scris in repetate randuri, asa ca vom lasa imaginile sa vorbeasca de la sine.
Detaliile sunt importante, in seria de mai jos am decupat cateva scene relevante.
Pentru cei ce ne-au susținut și ne susțin prin mici donatii, aceaste imagini sunt disponibile în format digital, la o rezolutie inalta. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro
Pingback: Din Bucureşti - 26 iulie 2015 - Idei Urbane
Buna ziua! Am si eu o poza de atunci, bunicul meu a fost unul dintre cei 9 supravietuitori ai blocului Carlton. E o poza noua, nu a mai fost publicata absolut nicaieri pana acum. Doriti sa v-o trimit?
Pingback: Cea mai mare problemă cu ”Muzeul de Fotografie” al lui Alex Gâlmeanu
A fost cu adevarat o catastrofa. Desi, la ce era in vremea aia, oamenii care au murit din cauza cutremurului puteau sa moara la fel de bine si impuscati, nimic nou. Era haos in orice mod ai privi. Spre deosebire de cel din ’77, care a produs daune pe o raza mai mare dar de mai mica intensitate, acesta a fost destul de restrans si “cuprinzator”.
Devastator a fost. Mi-a povestit bunicii mei o parte din ce a fost atunci.
Sper sa nu avem ocazia sa trecem prin aca ceva.
Saracii oamenii cum se uitau indurerati. Nici nu vreau sa imi inchipui ce a fost atunci.
Mi-e greu sa privesc aceste imagini.
Maine am sa scriu povestea bunicului meu, unul dintre supravietuitorii de la Carlton. Avea 17 ani si a stat 9 ore sub daramaturi. Intr-adevar, a fost oribil. Am sa revin cat de curand cu marturia bunicului meu despre ce a fost atunci. Au scapat 9 oameni, printre care un bebelus. Cel care a avut cel mai putin de suferit a fost pompierul care era sus pe bloc si pazea alarma antiaeriana. A avut doar rani usoare si zgarieturi. Bunicul meu a cazut de la etajul 7. A scapat cu viata doar pentru ca nu a mai ajuns la lift. Toti cei care au apucat sa urce in lift cand a inceput cutremurul au murit. Am si o fotografie, atat fata cat mai ales verso-ul sunt interesante.
@dragos72, e foarte interesant ce spui, suntem curiosi sa vedem fotografia.
@dragos: sigur ca vrem, firesc. office@muzeuldefotografie.ro sau alex@galmeanu.com
Buna seara! Doresc sa contribui si eu cu putinul de care dispun la istoria unei tragedii ce a marcat istoria Bucurestiului. Asa cum am promis, am trimis poza ramasa de la bunicul meu pe adresele site-ului de fata. Randurile urmatoare sunt poate simple si seci, insa sunt marturia unui supravietuitor, fara inflorituri, fara adaouri literare inutile.
Bunicul meu s-a aflat la etajul 7 al blocului Carlton in acea noapte si a fost unul dintre cei 9 supravietuitori ai cutremurului. Pe numele lui Ion Radu (07.07.1923-26.11.2008), bunicul avea 17 ani atunci si era ucenic croitor la un atelier de pe Lipscani, insa mesterul la care lucra avea deasemenea un mic atelier intr-un apartament al blocului Carlton.
Blocul Carlton avea apartamente ce gazduiau printre altele birouri, locuinte personale sau, in cazul bunicului, la etajul 7 exista un apartament folosit pe post de atelier unde se executau costume si reparatii vestimentare pentru actorii teatrului de revista “Carabus”. Cu cateva ore inainte de cutremur, bunicul meu, care locuia in acea vreme in zona Drumul Sarii, l-a rugat pe mester sa-i permita sa ramana peste noate in atelier, sa calce costumele ce a doua zi trebuiau duse la teatru, iar apoi sa se culce chiar pe masa din calcatorie.
In clipa in care a inceput cutremurul, bunicul s-a trezit automat si din reflex s-a dus la usa si a iesit pe hol. Mi-a povestit de nenumarate ori ca primul impuls a fost sa fuga la lift, ceea ce de altfel a si facut, insa nu a mai apucat sa ajung la usile liftului. Cu cativa pasi inainte de usa s-a rupt pur si simplu filmul. Nu era singur pe coridor, toata lumea de la etajul 7 fugea disperata si absolut toti aveau in minte liftul si scarile.
Cu cativa pasi inainte de lift pentru bunicul meu s-a rupt filmul. S-a trezit dupa cateva zile din coma, direct la spital. I s-a spus ca a stat 9 ore sub daramaturi, fiind salvat de catre pompieri. A avut lovituri puternice la cap si o glezna rupta.
In timpul in care a stat in spital (la Coltea daca imi aduc bine aminte) ranitii au fost vizitati de catre Regele Mihai si Regina Mama Elena si deasemenea Maresalui Antonescu impreuna cu sotia sa Maria.
Regele Mihai i-a dat bunicului meu suma de 2 mii de lei si un costum de haine.
Din spusele bunicului meu, certificate de catre familie (mama mea intalnindu-se personal in anii ’70 cu unul dintre cei scapati cu viata de la Carlton), supravietuitorii de la Carlton au fost in numar de 9.
1) Pompierul care pazea alarma antiaeriana de pe blocul Carlton. A scapat cu niste rani ridicol de mici, aproape niste zgarieturi. Toata viata lui bunicul mi-a vorbit despre acel om si niciodata nu si-a explicat cum e sa cazi cu ditamai blocul si sa te ridici apoi in picioare si sa te stergi de molozul de pe uniforma. Poate unde n-a mai avut nici un etaj deasupra, a cazut cum se spune “cu blocul”, numai Bunul Dumnezeu stie. In orice caz, ceea ce se s-a scris in presa si se mai gaseste pe internet in diverse materiale mi-a fost confirmat de catre bunicul. Pompierul a scapat cu viata.
2) Bebelusul. In blocul Carlton locuia o familie foarte bogata care nu se afla atunci in apartament, insa ramasesera acasa bebelusul si bona. Au scapat amandoi, in momentul izbucnirii cutremurului se pare ca bona l-a luat in brate instinctiv pe bebelus si au cazut amandoi.
3) Bona bebelusului. Au scapat cu viata amandoi, iar dupa ce au fost stabilizati la spital familia i-a dus de urgenta (la doar cateva zile dupa cutremur) cu un avion privat in Elvetia.
4) Un negustor (daca imi aduc bine aminte de la bunicul era evreu) care la fel, dupa ce a fost stabilizat la spital, a plecat definitiv pentru tratament si pentru recuperare in Statele Unite.
5) Un tanar care ulterior a devenit medic virusolog la Institutul “Cantacuzino” din Bucuresti, pe numele lui Constantinescu. Cu doctorul Constantinescu a vorbit mama mea in anii ’70 si acesta i-a confirmat personal ca a scapat de la “Carlton”.
6) Bunicul meu
Despre ceilalti trei, bunicul nu a avut niciodata nici un fel de informatii, insa ei au existat.
Dupa ce a iesit din spital viata si-a urmat cursul firesc, bunicul si-a intemeiat o familie, timpul a trecut, iar in anul 1971 a primit un telefon acasa. A fost intrebat daca se numeste Radu Ion, daca este unul dintre cei care au scapat de la Carlton si a fost invitat de catre un domn in varsta sa se intalneasca in oras. Domnul respectiv i-a inmanat o poza in care apareau bunicul meu tanar pe marginea spitalului, doi pompieri si o sora medicala. Pe spate domnul in varsta i-a scris cateva randuri cu dedicatie. Se numea Nicolae Dumitrescu si era exact pompierul care l-a scos din daramaturi cu 31 de ani in urma.
Acel pompier, acum in varsta, i-a spus bunicului meu ca toata viata s-a intrebat daca tanarul de 17 ani scos de la Carlton a supravietuit pana la urma. Si a inceput sa-l caute, misiune absolut ingrata avand in vedere cati Radu Ion or fi fost in cartea de telefon.
Poza respectiva, ramasa mie de la bunicul, am trimis-o la randul meu acestui site.
Bunicul meu a murit in anul 2008 la varsta de 85 de ani si jumatate. Dupa cutremur, toata viata lui s-a temut de inaltime si mai ales de ideea de cutremur in sine. Nu-i facea placere nici macar la televizor sau in filme sa le priveasca.
Am toata admiratia pentru ideea de a publica pe acest site poze de atunci. Imi pare rau ca bunicul meu nu mai traieste sa le vada si el. Contribui si eu cu poza mea si cu aceasta postare, ca o simpla marturie a tragediei de la Blocul “Carlton”, din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei morti atunci!
Buna, tare interesant mi se pare acest site in general si aceasta postare in special. Ani de zile am cautat informatii despre acest subiect, dupa ce am citit cartea Carlton, de Cezar Petrescu. Cum pot vedea fotografia despre care vorbea dragos72 ?
Pentru AdiT: Am trimis poza redactiei, insa dupa ce articolul a fost publicat. Daca imi lasi o adresa de email, ti-o trimit si tie, fata-verso, exact asa cum o am de la bunicul meu. O seara placuta. Dragos
Una din persoanele care au scapat din acest cutremur a fost o persoana de sex feminin care a plecat in Franta.Nu stiu mai multe amanunte.Mama mi-a spus cum se numea deoarece aveau o cunostinta comuna, insa nu imi mai aduc aminte.
Pingback: Cutremurul din 1940, o noua imagine | Muzeul de Fotografie