Bucureștiul bombardat de aviația americană – 28 Iunie 1944

Ora 10:04, 28 iunie 1944, o zi numai bună de plecat în vacanță, cât mai departe de capitală. Bucureștiul nu ar fi fost cel mai plăcut loc la acea oră, și nu din cauza vreunui val de caniculă, ci a unui bombardament. Veneau americanii și nu cu intenții tocmai bune. În acea zi, la acea oră, bombe grele aveau să cadă asupra orașului. 154 de proiectile, 230 de kg fiecare, iar dacă n-ar fi fost tragic, probabil s-ar fi putut spune că a fost spectaculos.

Cu siguranța, mai spectaculoasă este ocazia pe care o avem acum având în mană o fotografie de înaltă rezoluție a capitalei, o imagine rară a Bucureștiului așa cum se înfățișa el în 1944, perfectă pentru o analiză în detaliu.

Fotografia de mai sus, aflată în original în custodia noastră, este o imagine de recunoaștere clasică, realizată pentru a analiza eficiența bombardamentului. In formația bombardierelor, printre ultimele aparate de zbor, exista un avion specializat în captarea acestor imagini. Ulterior, operatori cu ochi antrenat, numărau țintele lovite și produceau  documentele vizuale necesare statisticilor armatei.

În cazul de față, din mica legendă din stânga sus a imaginii înțelegem că misiunea cu numărul 51 a fost executată de “461st Bombardment Group (Heavy)”, a avut ca țintă centrul Bucureștiului și a avut loc la data de 28 iunie 1944, ora 10:04, prin lansarea a 154 de proiectile de tip standard  (GP – General Purpose), în greutate de 500 pounds fiecare (aprox. 227 kg). Dintre cele 154 de proiectile lansate, 105 au fost identificate, indicate prin punctele albe, pe o imagine realizată de la o altitudine de aproximativ 6700m). În dreapta sus vedem un indicator ce ne arată că bombardamentul s-a efectuat cu formația de bombardiere intrând pe o axă de 153 de grade față de poziția nordului.

Evident, la o cautare pe Google, am aflat că “461st Bombardment Group (Heavy)” are un website. Unul dintre veterani s-a ocupat să păstreze vie imaginea unității din care făcea parte și a documentat o parte din misiuni. Din această sursă aflăm că Bucureștiul, la această acțiune, a fost o țintă secundară executată în lipsă oportunitatea bombardării Ploieștiului, ținta principală. Bombele au fost lansate pe drumul de întoarcere, intenționat, asupra zonelor civile, în scop de demoralizare a populației, lucru des întâlnit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bucureștenii se prea poate să fi fost obișnuiți cu bombardamentele, primele au inceput în aprilie și aveau să continue până în august, totuși acesta probabil a fost primul (sau printre primele) orientat către ținte civile.

Trecând peste bombardamente, zic să profităm de oportunitate și să trecem la o analiză în detaliu.

În comparația de mai sus vedem Piața Victoriei așa cum arăta atunci, alături de o captură realizată în Google Earth cu o imagine din zilele noastre. Primul lucru pe care îl observăm este cel legat de bombardamente, n-avem cum să ratăm punctele albe. Par a fi lovite Muzeul Antipa, Palatul Sturdza (Ministerul de Externe), clădirea actuală a Guvernului, Palatul Societății Funcționarilor Publici, case din zona străzii Paris, case aflate de o parte și de alta a Căii Victoriei, în perimetrul Buzești – Occidentului – Lascăr Catargiu, precum și o zonă din apropierea parcului Kiseleff.

Evident, nu se pune problema existenței Pasajului Victoria, iar strada Buzești se află încă în varianta îngustă. Per total, nu cred că greșesc dacă susțin că Piața Victoriei părea să aibă o coerență pe care nu o mai găsim în ziua de azi.

Depasim zona bombardamentelor si mergem deasupra perimetrului format de Calea Dorobantilor, strada Beller si Soseaua Floreasca. Aici descoperim o surpriza, un detaliu mai putin stiut, Parcul Floreasca se dovedeste a fi o fosta zona de case. Se pot numara cu usurinta 21 de mici stradute care nu mai exista astazi. Ar fi foarte interesant sa vedem cateva imagini de la nivelul solului. Un pic mai jos observam ca si blocurile existente astazi intre Beller si Calea Floreasca au fost ridicate pe zone de case. Intregul perimetru parea destul de populat la acea vreme.

În partea de sus, pe marginea lacului, observăm că Bulevardul Mircea Eliade se rezumă la un drum prăfuit de țară, iar jos, în stânga, vedem părculețul din Piața Dorobanților, prezentând o vegetație încă tânără.

Limba asta de pământ este ocupată astăzi de Parcul Bordei și de celebrele vile de protocol ale președenției (Vila Lac 1, 2, si 3), în anii ’40 se pare că totul se rezuma doar la câteva alei. Același lucru, așa cum se observă, se întamplă și în restul cartierului Primăverii.

Cartierul Floreasca se afla în stadiu de sistematizare inițială. Celebrele străzi cu nume de compozitori erau trasate, dar blocurile si vilele aveau să apară pe la mijlocul anilor ’50. E de remarcat faptul că sistematizarea începea cu o structură funcțională de străzi.

Zona Arcului de Triumf a evoluat și ea, parcul Herăstrău prezenta o vegetație tânăra, iar complexul sportiv de peste drum avea o formă mai puțin complicată.

Cartierul 1 Mai nu pare să-și fi schimbat radical forma, cu excepția străzii Turda (lărgită în prezent) și a blocurilor ce o încadrează. E interesantă armonia clădirilor de pe strada Gala Galaction, lucru care s-a pierdut azi. Același lucru e de remarcat și în cazul străzii (probabil) Sfânta Maria, aici în centru-stânga-jos.

Intrăm într-o zonă care pare răvășită de bombadramente. Calea ferată din apropierea viitorului pod Grant și a stadionului Rapid e practic inexistentă, stadionul nu arată nici el prea bine și nici zonele învecinate Căii Grivița și Șoselei Giulești. Structurile feroviare ale capitalei au fost intens bombardate încă din aprilie ’44, fiind o țintă strategică a avioanelor aliate.

Gara de Nord pare și ea greu încercată. Efectele îndelungatelor bombardamente sunt cât se poate de vizibile. E de remarcat mini-cartierul ce exista pe dreapta Gării, în lungul Căii Grivița, până la viitoarea șosea Titulescu – Pod Basarab. Probabil acel cartier a dispărut în urma acestor bombadramente și a lărgirii capacității feroviare în zonă.

Strada Buzești este prezentă în centru. Noua sistematizare a lăsat găuri serioase în coerența pe care o avea zona în 1944. Intersecția Buzești cu Calea Griviței a fost foarte frumoasă în perioada respectivă, dar nu mai este cazul în zilele noastre. Tot în centrul imaginii este prezentă și Hala Matache, dispăruta de curând.

Parcul Cișmigiu se află în centru, zona nu pare radical schimbată, cu excepția clădirilor din spatele Palatului Regal. Sala Palatului este amplasată pe un spațiu ocupat în trecut de diverse clădiri printre care și cele auxiliare Palatului.

Un pic mai jos de Parcul Cișmigiu găsim zona Izvor unde avem ce compara. Vastul teritoriu liber ocupat acum de parcul Izvor și Palatul Parlamentului a fost construit prin demolarea cartierului Uranus și a altor zone limitrofe. Cartierul, după numărul străduțelor și al caselor prezente în imaginea din 1944, pare intens populat. Doar în spațiul ocupat astăzi de parc, putem număra cel puțin 15 străzi și probabil sute de case.

În partea de jos – stânga a celei de-a doua imagini vedem stadionul Republicii, oarecum existent și astazi, dar transformat în parcare subterană. Conturul se poate observa cu ușurință în imaginea actuală.

Bulevardul din centrul imaginii, amplasat oarecum de la Nord la Sud, este actualul bulevard Bălcescu, iar în partea de centru – jos a imaginii vedem Piața Universității. La nivelul pieței există configurații schimbate, vizibile în mod special pe platoul ocupat acum de Teatrul Național și Hotel Intercontinental, dar ușor de remarcat și în cazul străduței Enei și a Facultății de Arhitectură.

În centru se află Piața Romană cu bulevardele Bălcescu și Catargiu. Găsim schimbări majore în zona ASE și Hotel Howard Jonson, dar se poate observa și o reconfigurare a bulevardului Dacia, pe segmentul Piața Romană – Calea Griviței.

Așa cum am învățat mai devreme, punctele albe sunt marcaje plasate în urma analizei opreatorilor militari, pe locurile unde s-au identificat distrugeri ale bombelor căzute. Vedem o concentrație destul de mare în apropierea străzilor Gheorghe Manu – Gina Patrichi, dar și pe Lascăr Catargiu în apropierea străzilor Povernei – Visarion. De menționat și proiectilele rătăcite care au lovit în apropierea intersecției Bulevardului Dacia cu strada Henri Coandă și pe strada George Enescu în apropierea intersecției cu Mendeleev.

Terenul ocupat de complexul sportiv Dinamo este oarecum identic la o comparatie intre cele două imagini. Totuși, construcțiile au evoluat semnificativ.

Vedem bulevardele Ion Mihalache, Kiseleff și Aviatorilor, aici lucrurile nu par a fi foarte schimbate. E de remarcat, în imaginea din 1944, coerența clădirilor de pe străzile Clucerului, Petofi Sandor, și Ady Endre, coerență pe care nu o mai putem găsi astăzi.

O coerență asemănătoare găsim și în zona Ion Mihalache – Grivița, în apropierea Parcului Copilului, vizibilă pe străzile Caraiman și Trotușului. E interesantă această dinamică oarecum organică a evoluției acestor complexe de locuințe.

Evident, sunteți invitați să completați cele de mai sus cu orice informatie considerați că a scăpat. Genul acesta de colaborare cu voi, a fost deosebit de eficientă în trecut.

Pentru cei ce ne-au susținut și ne susțin prin mici donatii, această imagine va fi disponibilă   în format digital, în toată măreția rezoluției ei. Mai multe la office@muzeuldefotografie.ro