Bucurestiul anului 1956 prezenta inca cicatricile cutremurului din 1940 si ale bombardamentelor din 1944. Amintirea razboiului trebuie sa fi fost inca vie, iar Republica Populara era inca tanara, regele abdicase in urma cu doar 9 ani.
Fotografiile de mai jos, realizate de fotografi din RDG, sunt sugestive si suntem convinsi ca vor avea un impact emational puternic in randul celor ce au trait acele vremuri. Ele completeaza si o lipsa de imagine documentara, Bucurestii anilor ’50 se pare ca nu au fost foarte fotografiati.
In timp ce le analizati, va invitam sa cititi un foarte frumos articol pe tema, realizat de prietenii de la Rezistenta Urbana.
Sursa foto: Detusche Fotothek
Piata Casa Centrala a Armatei – Calea Victoriei la intersectia cu Bd. Elisabeta
Piata Casa Centrala a Armatei – Calea Victoriei la intersectia cu Bd. Elisabeta
Piata Casa Centrala a Armatei – Calea Victoriei la intersectia cu Bd. Elisabeta
Piata Casa Centrala a Armatei – Calea Victoriei la intersectia cu Bd. Elisabeta
Bd, Elisabeta – Cinema Victoria
Bd. Magheru
Bd. Magheru
Bd. Magheru – Ciclop
Ciclop – Interior
Ciclop – Interior
Hotel Ambasador
Bd. Magheru
Bd. Magheru
Bd. Magheru
Bd. Magheru
Bucuresti 1956
Bucuresti 1956
Bd. Magheru
Bd. Magheru
Blocul Dunarea, Biserica Enei
Bd. Magheru
Piata Universitatii
Piata Universitatii
Piata Universitatii
Bucuresti 1956
Piata Unirii
Bucuresti 1956
Bucuresti 1956
Ateneul Roman
Bucuresti 1956
Athenee Palace
Athenee Palace
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Beraria Potcoava de Aur, Str Franceza
Manastirea Antim
Str. C.A. Rosetti la intersectia cu Str. Nicolae Filipescu
Bucuresti 1956
Piața Pache Protopopescu
Piața Pache Protopopescu
Piața Pache Protopopescu
Piața Pache Protopopescu
Piața Pache Protopopescu
Casin
Arcul de Triumf
Bucuresti 1956
Cartierul Ferentari
Stadionul 23 August
Stadionul 23 August
Stadionul 23 August
Related
Absolut fantastic !!!!!!
Superb!
Multumiri 🙂
nimic nou. saracie in unele locuri si opulanta… diferenta este la capitolul culorilor.. rgb vs grayscale
Cele doua foto de după cea cu loto, cele cu tonetele de ziare, sunt chiar in fata celebrelor vitrine curbe ale Magazinului Bucuresti atat de napastuit fata de alte imobile de acest tip din Bucuresti
@dandan
nimic nou? ba as zicea ca noul consta in culoarea si viata din imagini, care distrug inca odata mitul “intunecatilor ” ani 50
oamenii au trait, au suferit si s-au bucurat intotdeauna, indiferent de regimul politic; cu exceptia perioadelor de razboi sau a dezastrelor naturale, viata a curs normal; faptul ca unii rescriu istoria dupa decenii intregi, ca sa serveasca propaganda politica a momnentului, asta nu schimba cu nimic realitatile
Increible! Yo vivi en Bucarest desde 1977 – 1981 en calidad ventajosa como estudiante. Mi opinion, desde el punto de vista del extranjero, basada en mis experiencias vividas en esos tiempos. Lo que puedo ver en las fotos es que solo el aspecto de la gente ha cambiado con respecto a las fotos de 1956.
El rumano era miedoso y se sentia perseguido, observado y siempre prestaba atencion de como sacarle provecho a la vida. El regimen los habia empobrecido materialmente, vivian pobremente conformados sin esperanza alguna.
Nunca pense que despues de vivir con tanto temor, llegue el cambio para ellos. Gracias a los intereses extranjeros y de los mismos tiranos de esos tiempos, pudieron salir de la miseria.
Un abrazo al pueblo rumano: multumesc pentru toti ani care am trait la voi.
Un peruan in Elvetia. G. Saldarriaga
Superb! Lumea era mai relaxata, avea timp sa se plimbe… superb!
Fotografii document. Cat de linistita parea viata atunci.
poza cu LIBERTTII este facuta la parcul carol unde era un cinema.
Pe pagina Rezistenţei Urbane, de unde au fost preluate imaginile acestea, referindu-mă şi la textele însoţitoare fiecărei fotografii, am scris următoarele: “Foarte frumoase fotografii şi foarte exacte informaţiile referitoare strict la arhitectură şi evoluţiile ulterioare. Mai puţin spre deloc apreciez comentariile şi opiniile politice superficiale ale autorului referitoare la acea epocă. Nu era totul de criticat. Cînd văd populaţia, mi se pare că lumea a rămas în aspectul vestimentar cam la fel pînă în 1990, dar, pe de altă parte, fuga obositoare după nou şi efemer doar pentru a înlocui ceva vechi şi trainic mi se pare pierdere de vreme. Ziare în limba germană şi maghiară, cumpărători chiar, arată că populaţia era mai educată, căuta să afle, se interesa, citea în limbi străine. Cel mai mult apreciez spaţiul liber, fără chiciurile de table zise maşini de azi, fără zgomotele ultrastresante şi isterizante de acum, spaţiu care te făcea să te simţi mult mai liber decît în prezent. Ideea cu lipsa libertăţii de expresie mi se pare un pic deplasată: atunci nu criticai ordinea internă, nici cea estică, dar erai liber să critici ordinea vestică şi neajunsurile capitalismului. Acum e invers. Cine ar putea spune ceva serios antiamerican, anti-UE, anticapitalist, prorus, proislamic azi fără a fi luat la ochi? Cine ar putea critica neajunsurile politicii de azi fără a fi ignorat? Măcar pe atunci puteai să trimiţi la ziar liber despre abuzuri ale unor administratori locali şi funcţionari faţă de public şi faţă de viaţa publică: reclamaţiile erau luate în considerare, de multe ori se luau măsuri de corectare, dacă arătai că eşti în spiritul epocii în motivare, nu erau pur şi simplu ignorate, ca azi. Libertate era şi atunci, interdicţii sînt şi acum, doar felurile lor şi direcţia de privit s-a modificat. Din păcate, ca mai tot timpul în istoria noastră, direcţiile astea au fost mereu impuse de afară, căci poporul romîn pare prea incapabil şi neinteresat să menţină o componentă identitară spirituală şi morală definitorie… Mulţumesc sincer pentru fotografii şi informaţiile arhitecturale. Eu nu am apucat anii aceia, dar suspinele celor ce le-au apucat spun totul despre adevărata percepţie a oamenilor despre acele vremuri. Chiar şi unchiul meu, urmărit şi închis, apreciază încă, în bătrîneţile lui, simplitatea acelor vremuri. Cît despre situaţia actuală de colonie, nimeni, nici cei tineri, nu sînt fericiţi. Întrebaţi-i despre corupţia de azi, inerentă situaţiei, şi vă veţi convinge. Mulţumesc din nou pentru partea utilă a articolului.” Mulţumesc şi acestei pagini pentru preluare. Fără acest articol nu aş fi aflat despre fotografii, nici despre sursa şi preluările lor.
Foarte interesant si frumos totodata.Felicitari
Minunate fotografii! In ultima fotografie nu este cu siguranta vorba de stadionul 23 de August! Poate Republicii…
Ce imagini!
Nu reusesc sa identific zona in care dl. in costum deschis traverseaza strada, aparandu-se de soare cu ziarul. Ce emotie mi-au declansat imaginile astea!
Lucian Onea, cred că dl. cu ziarul se plimba pe lângă Universitate, vezi în spate în diagonală Spitalul Colțea…
Ultima fotografie, “stadionul 23 august” este de fapt a stadionului din Constanta.
In fotografia “jucati la Loto” este cinematograful Odeon (Libertatii) de la Parcul Carol, fantana Zodiac.
Restaurantul Potcoava (devenit cativa ani mai tarziu magazinul Mobila) nu se afla pe Franceza ci pe Selari, actuala str. Franceza se numea pe vremea aia 30 Decembrie si mai înainte Carol. In coltul de vizavi era restaurantul Dambovita.
Va spune un om care la vremea cand s-au facut pozele era licean si cutraiera locurile respective.
Ziare si reviste straine la tarabele cu presa in anul 1956 !!! Tare !!!
Si mai apare si un negru cu boneta a U.S Navy !!!!! 🙂
Parca mi-as fi dorit sa ma nasc in timpurile acelea. Ce frumos ar fi fost.
Rep. Vasile Andreescu:
‘Cine ar putea critica, spune etc.’
Daca nu gresesc, chiar tu spui in comentariul tau ceva mai asa cam anti-occidental.
A ajuns deja cineva la tine acasa si a batut in usa?
Speculez ca nu. Mai departe, speculez ca daca ai fi facut pe vremuri asa un comentariu (hai sa zicem la ziar ca nu prea exista internetul pe atunci), dar bine intelest contra viata contemporana sub comunism si asa in mod nostalgic fata de viata de republica dinainte de razboi – na-s crede ca ce-ai scris ar fi aparut in ziar. Mai cu sigur ca au fi aparut la tine la usa vreo doi securisti sa te ia la cofetarie pentru o inghetata.
Faptul ca acum na-i problema si chiar te sinti sigur sa scrii asa ceva, si atuncea nu – e dovada ca acum exista libertatea de expresie si atunci nu.
Ca sa te ia cineva in serios sau nu, asta nu are legatura cu libertatea de expresie. Asta depinde de ce ai spus – daca vorbesti ceva inteligent sau vorbesti prostii.
In afara de asta, fotografiile sunt superbe.
Pingback: Aveam 12 ani | Blog de albina
Excelent! Frumoasa povestea de imagini.
Superbe imagini! Parea o viata minunata.
Cu adevarat frumoasa a fost acea perioada. Mi-ar fi placut sa traim si acum acele timpuri.
LACRIMI…SI LACRIMI…ASA OTARA SUPERBA SI-A BATUT JOC TOTI DE EA…IMI SPUNEA TATA SARKIS…GEORGE BUCURESTIUL SE NUMEA PETIT PARIS…MICUL PARIS TOTUL DIN BELSUG..GASEAI TOTCE VROIAI..LIBERTATE..SI FERICIRE dupa capacitatea fiecaruia….EU CU TATA AVEAM ATELIER DE REPARATII DE UZ CASNIC PE STEFAN CEL MARE NO 188..CAND AU VENIT COMUNISTII..N-A FACUT IMPOZITUL DUBLU LA ATELIER..SI NU NE DADEA VOIE SA AVEM ANUMITE SCULE..SI PERCEPTORI..VROIAU SA NE INTRE AN CASA SA NE IA LUCRURILE..CA ERAM DATORI LA PERCEPTIE..SI ATUNCI AM PUS ACTELE DE EMIGRARE IN PARADISUL AMERICA…AM VANDUT TOTUL DIN CASA SI DIN ATELIER PE NIMICA…ZICEA MAMA ::UNDE MA DUCI MAI GEORGICA PESTE MARI SI OCEANE..N-AM ZBURAT CU AVIONUL IN VIATA MEA…HEI MAMA AN AMERICA DOLARII CRESTE AN POM…ESTE PARADIS..!!!..SI AN 1963 AM PUS ACTELE DE PLECARE..SI AN 1955 NE-A ESIT APROBAREA..SI AM ATERIZAT AN BEYRUT..CU 3 VALIZE..SI 2 CUTII CU LUCRURI–COMUNISTII AU SPUS DAC VA PRINDEM CU CEVA V-A ANULAM PLECAREA N-AM PUTUT SA LUAM NIMIC CA AMINTIRE..AM LUCRAT CU TATA AN BEYRUT..6..LUNI…PE 40 LIRE PE SAPTAMANA..SI AN 1966..AM ATERIZAT IN NEW YORK..LAGUARDIA AEROPORT…BASUL NE-A LUAT LA CENTRUL ARMENESC..AM STAT 2 SAPTAMANI LA HOTELUL “”LE MARQUIS “”..MANHATTAN..CAUTAM DE LUCRU CU TATA PESTE TOT..NU STIAM ENGLEZA..DAR AM GASIT DE LUCRU..SI UN APTM $$110 /LUNA AN QUINS..SI BENZINA ERA 32…CENTI 60 CENTI PE GALON..SI UN GALON DE VIN..CARLO ROSI COSTA $$ 1,57,,!!!!…IN 1968 A MURIT MAMA DE DOR DE TARA SI FRATI.. AM LUCRAT TOATA VIATA IN NEW YORK.. AN 1988 A MURIT TATA ..IN 1978 M-AM CASATORIT AM STAT20 ANI AN NEW YORK..SI AN 1991 NE-AM MUTAT AN OHIO..CU SOTIA MEA ANGELA SI DOUA FETITE…ACUM SUNT MARI SI AN TOTAL AM 5 NEPOTEI..SI PE SCURT FEBRUARIE 11 2016 AM 50 DE ANI AN AMERICA..DESTINUL OMULUI….SUNTEM MULTUMIMITI CU CE AVEM..POATE FII MAI BINE DAR GOD BLESS AMERICA..CAND VAD BUCURESTIUL SI PEISAJE DIN ROMANIA AMI DAU LACRIMILE..MULTUMESC FOTOGRAFILOR SI ARHIVELOR CA AU MORTALIZAT IMAGINILE DIN ROMANIA 1955..CU DRAG GEORGE…LAURENCE…ASTAZI MIERCURI FEBRUARIE 10 2016…