Se dau următoarele: o familie bucureşteană tipic interbelică, o curte şi un aparat de fotografiat poziţionat în aproximativ acelaşi unghi, orice altceva fiind permis. Un astfel de experiment, probabil involuntar, au realizat membrii familiei din această serie de fotografii.
Informaţiile nu sunt foarte exacte dar se pare că este vorba de familia unui inginer pe nume Negrescu, fotografiile fiind făcute în jurul anului 1920. Ocaziile sunt diferite, s-au fotografiat în toiul verii dar şi iarna. Curtea prezintă diferite stadii de degradare iar oamenii sunt îmbrăcaţi diferit, uneori imitând diverse potenţiale personaje.
Pentru noi este interesantă ocazia de a intra, atât cât ne este permis, într-un mediu specific Bucureştiului de după primul război mondial. Analizăm o familie din zona clasei de mijloc. Observăm stilul pictural de a poza, specific fotografiei de studio a secolului 19 dar şi vestimentaţia momentului. Merită menţionat, ceea ce pare o influenţă a războiului, faptul că hainele militare par destul de populare printre copii.
Locul este dificil de identificat. Nu există elemente particulare ce să ne trimită într-o anumită zonă, ar purtea fi oriunde în centrul capitalei. Tehnic vorbind, cadrele sunt realizate pe plăci de sticlă în format 6,5x9cm de producţie franceză, Union Photographique Industrielle. Având acces la aceste plăci, prin amabilitatea lui Veniamin Micu, le-am refotografiat cu ajutorul unei camere digitale.
Sunt superbe pozele!!!De fiecare data cand privesc asemenea poze sunt fascinata de detaliile pe care le observ dupa “cercetari”minutioase!
la cât de dărăpănate sunt casa și curtea, ma așteptam ca pozele sa nu fie mai vechi de anii 60
dar se pare ca dărăpăneala caselor bucureștene e meteahnă mai veche decât credem
@DanielR: La doar cativa ani dupa razboi, probabil ca nu au apucat sa se refaca financiar.
superbe. mulțumim, Alex.
Spledind, absolut splendid!!!
Si cu atat mai minunat cu cat e vorba de placi de sticla.
Daca gasesc locul dau un semn.
Pingback: Cycle chic la 1920 | Portocala Mecanică
Interesant de urmarit evolutia burlanului! Cat despre curte, ma simt ca in copilarie pe Calea Vacaresti.
Minunate! In mod sigur,”iesitul la poza” a fost un eveniment pentru ei.
Splendid, se poate vedea ca o parte din poze sunt mai vechi, casa de visavis inca nu era conectata la electricitate, sau telefon.
Superb !!!
Conform diverselor configuratii intre pavaj, burlan, groapa din dreapta jos si cantitatea de praf din ea, cabluri pe cladirea din spate si zapada, identific cel putin sase ocazii (zile) diferite in care s-au realizat fotografiile.
superb! mulțumesc 🙂
As zice eu str. Stelea Spararul, dar verific si revin. Casa de vis-a-vis ma face sa cred ca e vorba de aceasta strada, dar revin cu detalii 🙂
*Spatarul
Dom’le Galmeanu esti formidabil nene !!! De unde faci rost de pozele astea ?
Publica cit mai multe, sint fragmente de timp si epoci capturate pe moment !!!
Vedem si noi cum era odata…..demult………
minunate poze, multumim!
aici vom folosi numai superlativul absolut!…mii de multumiri pt. fotografii
dupa directia umbrelor relativ cu anotimpurile in care sunt facute pozele strada pe care se afla casa pare a avea o orientare E-V.
Stelea Spatarul sigur nu este casele de acolo avand curtea mult mai larga decat de se vede in poze. De asemenea, ce ar putea ajuta la identificare, mai exista un corp de cladire in spatele aparatului de fotografiat ce umbreste curtea in anumite momente ale zilei. Un alt indiciu este lipsa plantatiei de aliniament, trotuarul fiind foarte ingust.
Minunat, mai asteptam si altele!
Sunt fascinata de fotografiile vechi, te intorci in timp si totodata te gandesti ca oamenii astia au trait, au iubit si nu mai sunt demult, multumesc, superbe!
imi dau lacrimile
fenomenal!
superbe pozele…imi face o deosebita placere sa ma uit iar si iar la ele…
🙂
Domnilor are cineva poze vechi cu, cartierul Rahova, Petre ispirescu,Margeanului etc si daca da va raman indatorat, pozele de mai sus sunt superbe
@Gabriela. Exact la Stelea Spataru m-am gadit si eu, o chestie de feeling! Si cand am vazut postul tau am inmarmurit.
In realitatea, poate sa fie oriunde si sansele de a identifica locul tind spre 0. Ce conteaza … Pozele sunt incredibil de expresive
@Diana & Gabriela: M-am nascut si am copilarit pe Stelea Spataru. Cred ca stiu fiecare milimetru din strada asta… fotografiile nu sunt facute acolo.
In ultima fotografie, se intrevede numarul casei din spatele persoanei fotografiate (paca ar fi un 31, sau nu ?). Iar deasupra numarului apare (in toate pozele) o emblema elipsoidala … dar nu cred ca se poate identifica vreo informatie pe zona aia a fotografiilor.
… si legat de amplasare, ar putea fi zona Semilunei-Armeneasca, dar am vazut un culoar asemanator si pe strada Gheorghe Donici (Sebastian-Rahova)
Rectific comentariul anterior. In zona Rahova nu cred ca existau constructii atat de inalte, semn al unor familii mai avute sau zone mai dezvoltate. Din ce-mi aduc aminte din copilarie, as exclude si zona Izvor, la fel si Cotroceni.
Fermecătoare , doar cu viaţa cumpătată a epocii , a cumsecădeniei evidente , a realităţii chipurilor …
Acest fel de arheologie mă convinge mai mult decît ” miile de cuvinte ” , mulţumesc domnule !
f misto initiativa, felicitari. Am dat recent peste ceva oarecum asemanator, dar cam cu alt “vibe”, merita vazut (cum spun cei de la mica publicitate 🙂 ) http://almostmemories.tumblr.com/
Sub fereastra casei din stanga, vad eu bine sau chiar e un basorelief in forma capului unui leu?
se pot observa reparatiile temporare(cu o carpa) si permanente ulterioare ale tevei de scurgere din stanga in timp ce copiii cresc
Unii isi conserva cladirile istorice, altii traseaza noi bulevarde sau lasa totul in paragina pentru a profita de situatie :((
http://www.gandul.info/news/o-cladire-de-secol-xix-a-fost-daramata-in-centrul-bucurestiului-8933655
superbe.
@Rob C: casa din spate are numarul 15
seamana cu cladirea in care se afla galeria UNA(universitatii de arte) pe str. Budisteanu
Minunat, vremurile acelea – cu ce sperante pt tinerii de atunci ai epocii!!- ma fascineaza si sunt incantata ca mai exista oameni cu astfel de preocupari.
Bunicul meu a fost maistru la o rafinarie din Ploiesti, inainte si in timpul celui de al doilea razb. Am o fotografie cu echipa lui de lucru. Poate e interesanta!
Poate fi Calea Mosilor – Vaselor – Ion Maiorescu – Calusei – Foisor – Pache – Eminescu-Armeneasca – Ardeleni – Fainari – Stefan cel Mare (perpendicular) – Policlinica Sahia ……………
Perimetrul asta ….. Asa arata curtile, si culmea ! cladirea de vis-a-vis mi-e foarte cunoscuta, s-ar putea sa mai existe si acum.
Eu stau pe Mosilor de 20 de ani si circul mult prin jur.
Chiar voi fi mai atenta de acum.
FELICITARI pentru idee !!!
Sau poate Silvestru ??
Cred ca maine dimineata plec cu poza in toata zona, pe o raza de 5 kilometri !!!!!
absolut superbe!!!!!
privindu-le pe fiecare in parte mi-am amintit de vremuri de mult apuse.frumos foarte frumos
wow… poze facute acum peste 50 de ani !
Inginerul seamana cu bunicul meu.
…bai ce ma bucur 🙂
uite o sursa de inspiratie. Foarte multi fotografi din zilele noastre cauta astfel de locatii.
@Minoo: iti multumesc inca o data 🙂
Wonderful photos. The pictures and the people are so beautiful.
Saracii nu au avut habar nici 1 secunda ca aceste fotografii cu ei vor putea fi vizionate pe “internet” si apreciate .