Am gasit imaginea de mai sus in arhiva familiei. Este o fotografie cu poetii Gheorghe Tomozei si Nicolae Labis la un pahar in casa tatalui meu prin 1953-1954. Nicolae Labis avea sa moara curand, la sfarsitul anului 1956 în urma unui accident de tramvai.
“Vizitase “Capşa”, pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu iubita sa. Labiş s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane si a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca ar fi putut fi vorba de un asasinat politic dat fiind că în acea perioadă nu era în relaţii cordiale cu “Securitatea”. Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, “buzduganul unei generaţii”, căci debutul său avea să anunţe generatia lui Nichita Stănescu, cunoscută sub numele “generaţia şaizecistă”. (sursa)
Fotografia este realizata de Pompiliu Galmeanu, tatal meu.
scump, scump, scumpi.
a piece of history !
sigur n-a mai fost publicata in alta parte, eu parca imi aduc aminte de un almanah al Romaniei Literare, ori ceva in zona aia, imi pare cunoscuta, oricum, multumesc pentru fotografie
o fotografie a aducerilor minte dureroase, a tineretii (poate) pierdute si talentului virtos si neaos
@neagrigore: ba da, sigur a mai fost publicata undeva; imi amintesc ca m-au amuzat figurile celor doi
@ daniel & neagrigore: Din pacate nu pot sa infirm nici sa confirm publicarea anterioara a imaginii. Am scanat direct negativul dar sunt convins ca exista si printuri ce au apartinut celor fotografiati.
M-a impresionat mult poza asta. Am cautat din nou date despre Labis si despre disparitia lui misterioasa (inca). Si i-am recitit cateva dintre poezii. E uimitor cat timp dupa el s-au folosit poeziile lui si cata confuzie exista cu privire la unele dintre ele (atribuite de obicei altora). Poza este de exceptie prin atmosfera care vine din ea.
uite o pista: este probabil sa fi fost publicata in “Urmele poetului Labiş. Biografie” (1985) scrisa de Tomozei
Misterul mortii poetului incomod trebuie cautat in dosarele securitatii.
Interesant ar fi de stiut care a fost evolutia iubitei dupa accident . Tot din marturisirile lui Tomozei stim ca era o dansatoare din ansamblul armatei paremi-se. Ar fi bine de aflat daca ea a supravietuit evenimentelor din 1989 si daca a avut o cariera militaro-securista.
A mai aparut in “Moartea unui poet”, 1972, de Tomozei. Care era normal sa aiba si el poza, ca deh…
In poza (dupa cum s-a mai spus publicata si in “…Urmele poetului Labis” de Gheorghe Tomozei) sunt Nicolae Labis si Gheoghe Achitei la ziua unui prieten.
am gasit volumul de care zieam: poza a aparut in “Nicolae Labis – album memorial”, editat de Revista 20, cu mentiunea “Nicolae Labis si Gheorghe Tomozei la 29 aprilie 1956 la aniversarea zilei de nastere a acestuia”. Articolul pe care il insoteste poza povesteste despre aniversarea degenerata in bauta zdravana, exclusiv masculina
Poetul, pe patul Spitalului de Urgenţă, unde a fost dus în grabă, le-a făcut o mărturisire şocantă prietenilor săi, Mihai Stoian şi Florin Mugur. Astfel, Labiş le-a povestit acestora că în momentul accidentului era însoţit de doi bărbaţi şi de o femeie, iar când a încercat să urce în vagon, cineva l-ar fi îmbrâncit şi atunci s-a agăţat de grătarul dintre vagoane, căzând cu capul în jos şi lovindu-se de caldarâm. Labiş a agonizat 12 zile pe patul de spital, 4629-317833-untitled12.jpgparalizat de la torace în jos, cu coloana fracturată, şi a murit de bronhopneumonie în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956.
Martora s-a sinucis în 1979
Versiunea anchetatorilor a fost aceea că “accidentul, produs când tramvaiul cu numărul 13 intra în staţie, s-a petrecut doar din vina poetului, care era în stare pronunţată de ebrietate şi nestăpânind picioarele”. Maria Polevoi, dansatoarea care l-a dus pe Labiş la spital şi singurul martor care putea să mai facă lumină, s-a sinucis în 1979, după ce a luat o doză mare de somnifere.