In 1941 nemtii se plimbau prin Bucuresti ca prin propria lor casa. Proaspat aliati, au devenit o prezenta fireasca in viata orasului. Multi dintre ei aveau aparate de fotografiat si le foloseau ori de cate ori aveau ocazia. Zilele trecut am primit un astfel de lot de fotografii extrase din almumul privat al unul militar german.
Fotografiile sunt interesante prin prisma caracterului lor personal. Sunt niste amintiri ale unui soldat aflat intr-o tara straina. Spre deosebire de cadrele oficiale, acestea vin cu un subiectivism savuros. Majoritatea imaginilor sunt datate 1 Mai 1941 iar cel putin o parte par realizate cu ajutorul unei camere pe format lat (6x6cm). Printurile pe care le-am primit sunt copie 1/1 a negativului. Ele au fost developate la laboratorul UNI – Foto Weiss avand adresa pe strada Regala Nr.19, conform stampilei aplicata pe spate.
Hai sa le vedem pe rand.
Palatul Regal cu aripa Stirbei-Voda inca neterminata. Daca imaginea ar fi avut o incadratura un pic mai la stanga, am fi vazut si statuia lui Carol I asa cum arata intr-o alta fotografie din perioada, aici.
Soldatul din garda regala “simte” aparatul de fotografiat si “pozeaza” aruncand un ochi spre fotograf.
Daca este 1 Mai este parada. Daca este razboi, parada este militara. Mai sus vedem un corp al fanfarei militare in defilare pe Calea Victoriei, eveniment ce a captat toata atentia fotografului.
Ateneul Roman este neschimbat. Avea sa fie avariat trei ani mai tarziu de aviatia germana devenita ostila Romaniei dupa evenimentele din august 1944.
O fotografie interesanta si inedita. Militari germani vizitand Patriarhia de pe Dealul Mitropopiei.
Chiar daca il vedem la iesire, intelegem ca militarul si-a scos chipiul in biserica. Rusii, cativa ani mai tarziu, aveau sa deschida usile cu bocancii.
Fotografia este realizata, probabil, tot cu ocazia vizitei la Patriarhie. Bucurestiul este prezentat asa cum se vedea de pe Dealul Mitropoliei. In fundal observam Blocul Adriatica din Piata Senatului (Piata Natiunilor Unite), Cladirea CEC si Palatul Postelor (Muzeul de Istorie al Romaniei).
Daca pentru nemti Bucurestiul avea importanta politica, Ploiestiul a fost insa un punct strategic deosebit. Nu e de mirare ca fotograful german a avut treaba si pe aici. Se spune ca aproape o treime din petrolul consumat de nemti in tot cel de-al doilea razboi mondial a fost extras din zona. Aliatii au avut toate motivele sa bombardeze rafinariile in repetate randuri. Mai sus avem frumoasa cladire a Palatului de Justitie din Ploiesti, devenit Palat al Culturii in perioada comunista. Mai multe detalii.
Fotografia de mai sus este foarte interesanta. Se pare ca este un “obiectiv” important, avand in vedere tancul ce troneaza la intrare. Pe spatele imaginii este notat “Palatul Antonescu – mai 1941”. Eu nu recunosc cladirea dar ma bazez pe unii dintre voi.
O ultima fotografie ne prezinta cativa camarazi surprinsi intr-o prezenta informala undeva in sau langa Bucuresti. Este interesant ca unul dintre ei (ultimul din dreapta) isi pregateste propriul aparat de fotografiat.
Iar trebuie sa-ti multumim, Alex:) Foarte buna pentru aceeasi perioada este cartea lui Rosie Waldeck “Athenee Palace”, ea a locuit acolo cam 6-7 luni in 1940, ca ziarista din America, desi originar era evreica din Germania. Privirea ei nu este deloc partinitoare. Ipoteza era ca germanilor Europa li se parea haotica si voiau sa o disciplineze, fiecare tara avand rolul ei. Romania era buna de granar si furnizor de petrol de pilda. Nu-i invinuieste pe nemti in nici un fel, spune doar ca au fost orbiti de propria viziune a disciplinei. Mi-a placut simbolul militarului care-si scoate chipiul in biserica, bunica mea imi povestea ce mitocani au fost rusii care au venit dupa.
îmi închipui ca n-a fost o munca usoara trecerea acestor fotografii în digital si tocmai de-aia vreau sa te întreb: pot sa preiau si eu una din ele pe blogul meu? mail me, pls.
@ A.Faith: se poate atat timp cat comunici sursa
Foarte interesant setul! Am o completare de facut: la vederea generala a Bucurestilor de pe Dealul Patriarhiei, se vede si biserica Sf. Ilie-Rahova, de pe Calea Rahovei. Biserica a fost translata in spatele blocurilor de pe bd. Unirii in anii ’80, iar portiunea respectiva din Calea Rahovei nu mai exista astazi.
Confirm spusele lui Raiden cu privire la Biserica Sf. Ilie Rahova, cea din stanga imaginii, translata la inceputul anilor ’80, ascunsa acum de blocul amplasat la intersectia Unirii-George Cosbuc ( Regina Maria ).
In stanga imaginii se vede si clopotnita Manastirii Antim, “mutilata” si ea in anii ’80, prin translarea Palatului Sinodal ( 9000 tone ), translare efectuata de ing. Eugeniu Iordachescu.
Desi nemtii nu erau ceea ce am putea numi religiosi dupa standardele actuale, exista o anumita decenta si bun simt. Aici o fotografie cu Hitler, aratand acelasi respect pt biserica ca si soldatul de mai sus. Nu e o apologie a regimului, e un comentariu asupra caracterului.
http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Roman%20Catholicism/hitler_at_catholic_church.jpg
salut
Din pacate nu cred ca o sa il recunoasca nimeni pe Herr Gefreiter. Poate daca postezi pe un forum din Germania. Cu nota ca este un membru al Luftwaffe, mecanic cel mai probabil.
Completare la “O panorama a Bucurestiului asa cum arata in 1941.” – fotografia este facuta din Dealul Mitropoliei, iar casa din prim-plan si blocul din dreapta ei, ambele pe bd. Maria, exista si astazi. Le-am pozat eu de sus:
http://www.flickr.com/photos/raiden2/4458345968/
Salut,
Felicitari pentru munca depusa in acest site. Este un proiect interesant, care imi place.
De aceea fac o mica “corectura” comentariului lui branxu din 2009, si anume: acel “camarad” (daca vei da click pe lincul trecut la website o sa intelegi de ce folosesc acest termen) are gradul de Gefreiter (echivalentul in armata romana ar fi Fruntas) in Wehrmacht, nicidecum sa fie mecanic in Luftwaffe. 😉