Am descoperit ceea ce pot numi o micuta comoara, am gasit cateva fotografii facute de un cetatean american in Bucurestiul anului 1964. Fotografiile se prezinta sub forma unor diapozitive stereografice, lucru cu atat mai interesant. Nu par facute de un profesionist dar puse cap la cap imaginile se transforma intr-un reportaj de calitate.
Slide-urile vin cu insemnarile personale ale autorului. Sunt scurte si la obiect dar compun foarte bine atmosfera generala. Nu reusesc sa identific scopul vizitei in Romania, numele sau ocupatia “fotografului” dar americani in Bucuresti in anul 1964 nu cred ca se gaseau pe toate drumurile. Cert este ca omul nostru s-a plimbat prin centru cu o camera stereografica si a fotografiat diverse scene, pastrand o obiectivitate interesanta.
In total sunt 28 de imagini dar le-am selectat doar pe cele mai importante. Pentru ca sunt stereo, imaginile pot fi vizualizate tridimensional cu ajutorul unor aparate speciale. Nu este cazul nostru, pe internet trebuie sa ne limitam la 2D.
Cele 28 de slide-uri stereografice contin insemnari ale autorului.
Vizualizate cu dispozitive speciale, fotografiile devin tridimensionale.
Fotografiile sunt facute in septembrie, asa cum citim intr-una din insemnari. In mai toate imaginile se observa steagurile nationale asezate ca de sarbatoare. Este vorba de o vizita oficiala a presedintelui imparatului Etiopiei ce se desfasura in paralel, o sa descoperim lucrul acesta un pic mai tarziu. Bucurestiul arata interesant, fara cabluri, trafic sau reclame. Oameni sunt imbracati elegant, considerand criterile actuale si par destul de optimisti. Imaginea de mai sus este realizata in Piata Universitatii in statia de autobuz din zona statuilor. Autorul noteaza: “Buses are a popular form of transportation”. Se pare ca aparitia fotografului nu impresioneaza pe nimeni. Doar doua persoane il privesc prin parbrizul autobuzului din prim-plan.
Dupa toate criteriile de styling, femeia este atent imbracata.
Doar doua persoane observa ca sunt fotografiate.
Continuam cu Piata Universitatii dintr-un unghi opus. Autorul spune: ” University Bucharest – 43 faculties and higher institutes – 250 elementary & secundary schools”. Nu stiu cat de reale sunt cifrele, probabil ca sunt la nivel de oras, dar e de remarcat interesul pentru acest gen de informatii. Trebuie sa observam inca o data ca nu exista trafic rutier, nu sunt cabluri sau reclame si nici indicatoare rutiere grosolane asemanatoare celor instalate in zilele noastre. Parca si iarba e mai verde.
Ramanem in zona dar ne intoarcem un pic spre dreapta catre Biserica Rusa. Nu pot sa nu repet, parcarea este goala, orasul este aerisit si luminos. Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in care a murit actorul Toma Caragiu.
Parasim Piata Universitatii si ne indreptam spre Sala Dalles. Fotografia este deosebit de interesanta, bucurestenii sunt eleganti ca in zi de sarbatoare. Autorul relateaza: ” Streets crouded night & day – people strolling”
Mergem un pic mai sus, spre Piata Romana. Fotograful revine cu o remarca generala: “Population of Bucharest 1300000 – economic art & cultural centre”
Intorcand camera spre dreapta, americanul descopera ca: “There is a sustained effort by citizens to develop city and increase public confort”. Eu inteleg ca personajul cu matura nu este un angajat al salubritatii ci un simplu cetatean ce curata strada. Probabil este o situatie scoasa din context, imi este greu sa cred ca bucurestenii matura asa, din proprie initiativa. Fotografia imi place, are valente artistice. Poate fi oricand o buna imagine de coperta. Detaliile sunt si ele interesante.
Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.
Autorul traverseaza si indreapta camera spre hotelul unde a fost cazat. Pe diapozitiv este notat: “Ambasador Hotel Bucharest – Arrived 3 PM sept. 25 from Warsaw via Budapest”. Interesante sunt masinile parcate in fata hotelului. Intodeauna m-am intrebat ce s-a intamplat cu ele, cum de nu mai exista nici una.
Fotograful profita de ocazie si realizeaza o imagine de la una din ferestrele hotelului Ambasador, din camera unde este cazat. Noteaza imaginea ca fiind un: “View from 11th floor. Ambassador Hotel – Bucharest”
“Lunch on terrace of Lido Hotel – Tuesday Sept 29/64”
Peste drum de Lido, americanul vede un chiosc de ziare. Noteaza imaginea intr-un mod firesc: “Magazine store – Bucharest”. Printre titluri gasim revista Flacara dar si un manual de Evidenta Contabila.
Omul nostru mai merge un pic si observa o scena ineresanta. In parcarea din fata sediului Oficiului National de Turism este parcat un Jaguar ce nu ii lasa indiferenti pe barbatii din zona. Noteaza pe slide: “Curious Romanians examing Jaguar from N.Y. State”. Intrebarea este evidenta, ce cauta un Jaguar in Bucuresti in 1964? Cu atat mai mult unul inscris in New York? Sunt nu mai putin de 16 oameni in jurul automobilului, asta da curiozitate.
Ultima imagine realizata in centrul orasului, il duce pe strain in zona cinematografului Patria. Pe fundal se vede casa ce avea sa devina libraria Carturesti. “Borcanul” politistului este de-a dreptul amuzant. Diapozitivul este notat: “Policeman’s depot. – Bucharest”
Uneori costumul se poarta cu umbrela dar fara ciorapi.
Fotograful paraseste centrul si fotografiaza Arcul de Triumf, cu punct de statie aproape de Piata Scanteii. Comentariile despre trafic sunt de prisos.
Urmatoarele cadre devin foarte interesante. Ne dau o idee despre motivul vizitei in Bucuresti si poate despre ocupatia personajului nostru. Sigur, pot sa lansez cateva teorii conspirative dar nu am informatii sa le sustin. Probabil ca lucrurile se pot interpreta in multe feluri.
Aeroportul este Baneasa iar personajele de la scara avionului sunt evrei ce parasesc Romania pentru Israel. Nota explicativa ce insoteste imaginea spune: “Rumanian Jews leave Bucharest for Israel”
Grupul pare unul restrans dar acopera toate categoriile de varsta.
Fotograful noteaza: “Relatives of jews leaving for Israel”. Pe cladire in fundal sunt arborate steagurile Romaniei si Etiopiei alaturi de o inscriptie alb pe albastru “Traiasca prietenia dintre poporul roman si poporul etiopian!”. Se pare ca oficialitatile etiopiene sunt in vizita in oras, fara nici o legatura cu evreii ce pleaca sau cu fotografiile de fata.
De remarcat tristetea rudelor lasate in urma.
Ultima fotografie este notata sec: “Guide – Rumania”
Sigur, se nasc intrebari. Ultimile trei imagini pot spune multe. Avand in vedere dificultatea cu care se putea pleca din Romania, operatiunea pare un eveniment important. Evreii plecau in cazul de fata intr-un mod oficial, cu stirea autoritatilor si cu o aeronava Tarom. Nu cred ca plecarea asta a fost o manifestare publica, nu cred ca era la indemana sa te afli acolo cu atat mai mult sa si fotografiezi. Fotograful se afla dupa gardul de protectie atunci cand fotografiaza rudele, practic este in incinta aeroportului ceea ce ii ofera un statut special. Putem presupune ca a plecat cu aceeasi cursa dar si-a permis sa ramana in urma avand ocazia sa ii fotografieze din departare si pe cei ce pleaca. Logica spune ca poate fi unul din organizatorii acestei plecari sau un om apropiat acestora. Sunt curios sa aflu cine este ghidul?
UPDATE! Cativa vizitatori (thx Ady, Surge) au observat o asemanare intriganta intre personajul numit “ghidul” pe insemnarile de pe fotografii si Henry Kissinger, celebrul secretar de stat american din mandatul presedintilor Ford si Nixon. Implicatiile ar fi extraordinare. Mai multe detalii aici.
UPDATE 2! Pentru o imagine obiectiva sau doar de dragul comparatiei, cred ca merita sa analizati si alte cateva imagini realizate in capitala. De data asta din 1986. Mai multe detalii aici.
UPDATE3! Povestea a ajuns si in ziarul Cotidianul.
Sunt foarte curios de cum se vad in realitate imaginile 3D.
Spunea cineva mai sus despre un album al bucurestiului scos in aceeasi perioada.
Cred ca se referea la Institutul Proiect 1968
http://cearny.rgc.ro/archive/object4d/bucuresti%20(institutul%20proiect%20bucuresti,%201968).pdf
O seara placuta!
No comment…
Foarte interesant, mai ales pentru cei ca mine care isi amintesc orasul asa cum era atunci. Cred ca era perioada expozitiei de “grafica americana” la Sala Dalles, unde au fost expuse de fapt cele mai recente opere de pop-art iar Romania se deschidea spre Occident (de unde si permisiunea emigrarii). Ar fi interesant daca ne-ai da si perechile acestor fotografii fiindca imaginile stereo pot fi vazute in 3D chiar aici, daca sunt juxtapuse (privite inscrucisat sau paralel cu ochiul liber) sau pot fi transpuse in anaglife si vazute cu ochelari rosu/cyan.
Salutari prietenesti Bucurestiului studentiei mele!
Cu aceste imagini m-ati “lovit” direct in inima!
Farmecul Bucurestiului de altädatä este inegalabil! Cum zice un cintec: Bucuresti,Bucuresti, fratele meu esti!
Desi sint timisorean ,nu pot uita frumosii ani ai studentiei mele in Bucuresti (1980-1984). Am fäcut abstractie atunci de toate celelalte greutäti si probleme si m-am concentrat asupra Bucurestiului vechi. Am avut si norocul sä cunosc si sä trec zilnic pe vestita Stradä a Sapientei! Inainte de a fi rasä de pe fata pamintului.
Va multumesc mult pentru aceste imagini!
Calde salutäri din Austria!
Cu stima,
Mag. phil. Virgil Gradinaru
misto jaguarul. oare al cui era? dar intrebarea asta mi-as pune-o si azi.
Interesante aceste fotografii deoarece scot in evidenta un Bucuresti mai curat, ordonat. Are o frumusete a sa aproape indescriptibila.
Salut ! mi se pare incredibil ce poti gasi uneori ! asa ca m-am intrebat unde ai reusit sa le gasesti? ar trebui duse si pe la muzeul de istorie sincer ! am vazut acum ceva timp o expozitie pe tema comunismului in timpul lui Ceausescu si s-ar fi potrivit de minune !
Ai putea sa pui undeva pe net imaginile stereo, în perechi? Exista metode de a fi vazute în 3D chiar si pe monitor, cu ochiul liber sau cu anumite aparate.
Scuze pentru semnele de întrebare din mesajul precedent. Aparent blog-ul tau nu stie de caciulite pe a si virgulite sub s. Ar fi o idee buna sa vezi de ce.
Chiar o comoara. Erau simpatici americanii pe-atunci dar si mai simpatici era Bucurestiul si guvernele noastre pana in ’72.
In prezent traiesc in Canada, dar sunt nascut in Bucuresti si Bucurestiul copilariei mele (anii ’60) mi-a ramas si imi va ramane in suflet pentru tot restul vietii. Pana in ziua de azi imi aduc aminte de vizita lui Haile Selassie in Bucuresti, aveam deci vreo 7 ani, eram cu tatal meu si mi l-a aratat trecand cu masina oficiala prin Piata Victoriei, am retinut ca era un batranel mic si firav. Nu mai tineam minte ca pe bdul Balcesu inca mai era linie de tramvai si in anii ’60. De multe ori mergeam cu troleibuzul 81 pana la aeroportul Baneasa si ne uitam la avioane, eram fascinat de ele. Da, Bucurestiul anilor 60 a avut un farmec si o eleganta ce nu a rezistat dupa ’70 cand a inceput sa se aglomereze si murdareasca. La cel de atunci, daca ar fi posibil, m-as intoarce oricand; la cel de acum, niciodata…
Salutari prietenesti din indepartatul Calgary!
Aurel Stanca
Mi-a placut foarte mult sa vad Bucuresti in aaceasi ani. Am fost studenta la ASE din1975 la 1978, as vrea sa am veste despre fostele colegi mei. Eu sint din Peru si mi-e foarte dor de la ei. ( nu stiu daca am-scris corect). e-mail meu este beltran1231@yahoo.com Multumesc.
Un oras impresionant la vremea aceea, lasat prada comunistilor, tiganilor si bisnitarilor. Sincer, asemenea imagini ma tulbura…
Nu pot privi inapoi si nu pot aprecia naturaletea si simplitatea pozelor cand ma gandesc ce rusine imi este sa spun ca sunt roman sau bucurestean.
Nu ma astept sa-mi inteleaga cineva revolta, ne tratam orasul la fel cum ne tratam intre noi.
Mi-au dat lacrimile. Acestea sint exact imaginile care le am din copilarie (fiind nascut in ’60 in Bucuresti-pe Sos.Giurgiului) si locuind acolo pina in 1982. Mergeam cu tramvaiul 12 la Liceul de Muzica Nr.1 (de linga Parcul Libertatii). Ce vremuri, si ce Bucuresti splendid am avut, si in ce hal a ajuns in ultimele decenii.
Diferenta intre Bucurestiul de astazi si cel de atunci tine de cateva coordonate.
In primul rand, comunistii nu apucasera inca sa aduca cu forta 1 milion de oameni direct de la coada vacii la bloc. Pana atunci orasul se extinsese in mod organic, desi extrem de rapid fata de alte metropole europene, si reusise intrucatva sa stratifice lucrurile ca in oricare alta mare metropola: orasenii in centru, taranii, mitocanii si mahalagii la periferie. Chiar si acestia din urma venisera de bunavoie la oras, si incercau sa se adapteze acestuia, nu sa il adapteze pe el la stilul lor de viata.
Ca sa-ti faci o idee, intre 48 si 66 orasul a crescut cu 320.000 de oameni, iar intre 66 si 77, deci in doar 10 ani, a crescut cu 440.000 de oameni (32%!). Toti adusi de la tara, cu apucaturile specifice. Tiganimea (nu ma refer doar la romi ci la mentalitate) a fost mutata in casele vechi boieresti din centru, au inceput interventiile masive asupra centrului vechi…
Eram prea mic pe vremea aia, dar stiu ca ’77 a fost anul de cotitura in foarte rau pentru Bucuresti. A fost ceasul ala rau care a distrus iremediabil sufletul orasului, suflet neregasit nici azi, cand la carma lui se afla de ani buni tot felul de venetici total neinteresati de aceasta fiinta odinioara vie.
In al doilea rand, anii ’60-70 au fost anii in care Romania comunista a trait pe credit, in care ‘se gaseau de toate’ (nu pentru ca am fi produs noi ceva, ci pentru ca cheltuiam la fel cum au facut apoi ungurii, cehii, nemtii si bulgarii, pentru consum), anii in care parintii nostri au trait vreme de 10-15 ani o viata mult mai dulce decat ce au fost nevoiti sa indure dupa ’78. Relaxarea aia de pe fetele oamenilor spune totul.
Apoi a venit criza economica mondiala din acea vreme, Ceausescu s-a speriat, a vrut sa ramburseze intr-un timp record relativ mica datorie acumulata, si in acest proces a violat sistematic tot ce mai ramasese intreg la minte sau la suflet in Romania, ducandu-ne intr-o foamete generalizata, atat materiala cat si culturala sau spirituala.
Restul se stie. Superbe pozele, ar trebui ca zecile de romani care au astfel de imagini sa le scoata la scanat si sa le puna online. Eu unul asta o sa incerc sa fac 🙂
Minunate imagini si tot atit de placute comentariile; placute, lipsite de colera romaneaaca. Si eu traiesc in Canada, dar Romania tot patria mea va ramane. Am avut o tinerete decenta si m-am bucurat de frumusetea tarii, de caldura umeneasca, ospitalitatea si cultura poporului roman, bine punctate de american si in comentariile de mai sus. Cind am plecat din tara (88), raspunzind la o anume intrebare a Consului canadian in Austria…am adaugat : fereasca Dzeu pe poporul roman sa regrete vreodata acele vremuri. Blestemata premonitie.
Frumoase poze ale acele vremuri, mi-ar fi placut sa le traiesc si eu. Am fost de citeva ori in Bucuresti dar nu l-am vazut niciodata asa.Multumesc tie si fotografului ce mi-au schimbat opinia despre Bucuresti.
Seara buna tuturor!
Ce imagini placute! Cum a fost si cum a ajuns Bucurestiul. Chiar daca sunt departe inca ma impresioneaza asa imagini din orasul in care m-am nascut.
Felicitari pentru montajul facut.
Numai bine din Montreal!
Intr-adevar, unul din cele mai interesante articole citite in ultima vreme…
Draga Alex,
M-ai topit! M-am nascut exact in ’64, in Bucuresti.
Troleibuzul 84 era ala cu care ajungeam in Piata Universitatii in 20 de minute! Avea capatul exact in Drumul Taberei, il vedeam din bloc, iar dincolo de straduta unde intorcea incepea campul cu case si flori. Vara eram o multime de copii – cartierul muncitoresc avea multi copii de varste apropiate – care plecam la cules de musetel printre case. Sau la furat trandafiri. Era inca aer curat si liniste. Oameni limpezi la cap. Si inca pastrand inocenta si disponibilitate pentru a se ajuta unii pe altii. Inca nu incepuse manifestarea spiritului de competitie, inteleles gresit deseori ca spirit de haita…
Multumesc pentru dulci amintiri din copilarie… 🙂
@Mirtha Beltran(Lastra)
O inima mare, plina de dragoste, pentru tine, pentru Peru. Am fost in final de 2008 acolo (la voi). “Me muero” de dooooor!
In 1964 aveam doar 5 ani dar imi amintesc perfect copilaria mea. M-am nascut in Bucuresti in 1959 si traiesc de 50 de ani in acelasi loc, langa Calea Mosilor si Bucur Obor, si toate transformarile Bucurestiului s-au petrecut sub ochii mei. Am calatorit foarte putin, dar imi dau seama cum era Bucurestiul inainte si cum este acum…Pozele sunt extraordinare, chiar transmit parfumul acelor vremuri… Printre cei care conduc rudele la Aeroportul Baneasa se poate sa fi fost si parintii mei, uluitor…. Multumim pentru difuzarea acestor fotografii monument ! Eu, una, de cand ma stiu, incerc sa-mi infrumusetaz curtea si mentin curatenia trotuarului din fata casei cel putin saptamanal, cu matura in mana, dar degeaba, oamenii arunca tot felul de gunoaie peste tot, vesnic e murdara strada, peste tot e murdar, nu-mi place mai nimic in jurul meu, dar nu pot face nimic….si nici optimista pentru viitor parca nu mai pot sa fiu…Sa auzim de bine…
In cartierul Obor, in 1938, tatal meu a fost al doilea cetatean din Bucuresti posesor al unui automobil Dodge, cred ca am o poza undeva, dar destul de deteriorata, ( voi incerca sa o scanez ), in 1960, cand eu aveam doar 1 an, eram singura familie de pe strada ce poseda un Moskwich, rusesc, si nu aveam probleme cu parcarea in fata casei….Acum, de multe ori, nesimtitii ce poseda masini si permise de conducere ma blocheaza in curte, parcheaza pe zona de 3m de acces, nu pot nici iesi cu masina din curte, nici nu se poate intra de catre un musafir…desi exista afis, se vad portile de acces, bordura coborata…
Felicitari pentru poze, multumim pentru acest remember….
Pingback: Bucurestiul a fost un oras tare frumos… » Mircea Scarlatescu
Pingback: Bucuresti in 1964 | acsel's blog
Imaginile sunt o mina de aur…o pagina dintr-un Bucuresti altadata primitor si cald. Nu asa cum il stiu eu azi, metlaic si rece.
Foarte curat mai era pe vremea aia si oamenii foarte eleganti. Mi-ar fi placut sa traiesc intr-un oras aerisit ca Bucurestiul din poze dar in anul 2009…
Pingback: Arata mai bine Bucuresti-ul pe vremea lui Ceausescu? -- Indianu blog
Da! Aceste imagini ar trebui sa fie un imbold pentru bucurestenii de astazi. Este minunat sa observi cum in acele vremuri eram pe picior de egalitate cu orice alta capitala europeana a anilor `60. Parca le si asteptam, astfel de mostre ale calitatii…Aceste fotografii mi se par extrem de interesante, ele redau farmecul, finetea si un anumit suflu idilic de odinioara al acestui oras.
Am avut ocazia sa vizionez si imagini ale Bucurestiului din anii `20-`30 si am ramas surprins de mirajul acelor fotografii rarisime ce mi s-au intiparit in minte! M-a surprins faptul ca se lasa loc unui concept urbanistic bine pus la punct dar se alocau si multe arii spatiului verde, naturii si parcurilor ceea ce este un element esential pentru o metropola!
Desi nu am implinit inca 40 de ani dar sunt plecat din Bucuresti de peste 20 de ani, mereu cand cineva ma intreaba de unde provin, am un raspuns unic : Bucuresti !
Salutari calde din Bavaria superioara – Germania
[…]Imaginile sunt foarte interesante, in special prin contrastul cu ceea ce se intampla astazi in Bucuresti. Este un oras pe care il distrugem, unii prin nesimtire, iar altii prin ignorarea nesimtirii.[…]
Uimitor..
In acele vremuri poate pareau niste banale poze.. insa azi, anul 2009, atat pentru dvs. cei care v-ati exprimat mai sus admiratia, cat si pentru noi, cei mai tineri, reprezinta o extraordinara panorarma asupra farmecului adevaratei capitale, a micului Paris…
Eu sunt nascut in ’86, n-am avut norocul sa vad vreodata in realitate acel Bucuresti magic de care va aduceti aminte, insa nu pot decat sa incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost o plimbare linistita pe Magheru, printre oameni de calitate, oameni veseli, amabili…
Insa revin la realitate, in fiecare dimineata la volan in drum spre serviciu, trafic haotic, claxoane, “cuvinte dulci”, oameni stresati care isi exteriorizeaza la maxim frustrarea in public…
Din pacate, acesta este prezentul… nu avem de ales, trebuie sa-l acceptam.
Cu putina bunavointa sa incercam sa-l schimbam.. dar oare vom reusi vreodata??
Pingback: Huper » Restante
Din pacate In anii 1960, Bucurestiul avea un aspect civilizat, curat si
oamenii erau mai rafistolati. Acum 6 ani cind am fost ultima oara in Bucuresti, unde mi-am petrecut 35 de zile cu niste treburi personale,
am plecat tulburata de calitatea oamenilor, de felul cum vorbesc,
o limba romaneasca complet diferita de ceeace am invatat noi. Traficul
ingrozitor, cu masini parcate pe trottoir, lumea vorbeste tare pe strada, scuipa si uite asa, nu-ti vine sa mai mergi acolo si preferi sa ramai cu
imaginea acelui Bucuresti in care ai trait cu zeci de ani in urma.
Frumoase fotografii, care te nostalgiaza.
Super tari pozele 🙂
Intr-adevar, pozele sunt tulburatoare ! Este incredibil ce transformare a suferit orasul . Am mai vazut poze cu “vechiul” Bucuresti, dar atat de impresionante ca acestea nu-mi amintesc . Toate pozele inspira o calitate coplesitoare a oamenilor, a romanilor ; o calitate pe care,din pacate generatiile ce-au urmat au pierdut-o in amintiri si poze … . Cu siguranta, pozele releva seninatatea oamenilor care traiau acele timpuri,dar, mai presus de toate exprima demnitatea oamenilor de atunci ! Printre cei ce luau masa la hotel Lido probabil se numara medici, ingineri, profesori … spre deosebire de aceste vremuri,in care bogatia materiala a luat locul celei cu adevarat importanta , cea culturala si spirituala !
Devine tot mai evident ceea ce am pierdut noi, cei mai tineri … .
DA, o atmosfera magica !
Ar trebui sa ne gandim cu totii ca atunci cand refuzam sau ezitam sa facem o poza defapt rapim posibilitatea oamenilor din viitor sa “retraiasca” acele clipe doar pentru faptul ca noi le consideram firesti sau poate doar banale … .
E posibil ca o poza “banala” pentru mine sa trezeasca peste ani emotii nebanuite in … tine !?
Nascut in 44 in Bucuresti am trait pina la 25 ani. Scoala Germana, Politehnica si serviciu militar (6 luni) la Bacau. Imaginile m-au tulburat reviatalizind amintiri de nesters ale copilariei si studentiei .
Este intr-adevar dureros sa constati cum se deterioreaza acest frumos si istoric oras in zilele de azi. Lipsesc banii si initiativele de a salva imaginea capitalei. Nu am mai fost acolo de 4 ani dar urmaresc aici la Hamburg posturile de TV Romanesti si adevarul este ca cresterea supraproportionala a traficului rutier nu este suportat de infrastrucutura strazilor (in parte medievale). Pe de alta parte nu trebuie trecuta cu vederea ca aglomeratia de autoturizme (visul copilariei noastre) dovedeste cresterea in bunastare a populatiei. Nu súnt nici arhitect si nici nu ma pricep la sistematzarea urbana, dar sint convins ca este stringenta nevoie de solutii, chiar costisitoare.
Pozele ne trezesc nostalgia, dar idealizarea trecutului e rezultatul memoriei selective, ce retine numai frumosul. Sa nu idealizam deci nici Bucurestiul anilor ’60. Adevarat, viata era mult mai putin stresanta (atita timp cit linia oficiala nu era calcata), dar toti isi doreau o masina, obiect care acum, cind foarte multi il au, a ajuns sa ii terorizeze. Sa nu pretindem nici ca Bucurestiul ar fi rivalizat cu orcare alta capitala europeana, iar dupa infatisare cliantii restaurantului Lido nu par de loc localnici. Nici atunci, ca si acum, nu orcine isi putea permite luxul unui astfel de restaurant. Orcum, Bucurestiul ramine orasul meu iubit. Chiar si azi, zbircit cum e.
Pingback: Ce mai citim la mijloc de saptamana? - Blogu` Lu` Sorin
bucurestiul arata la fel.
Sigur ca nu era circulatie, cine avea “masina mica” (autoturism) in 1964?
Chiar si cei care aveau bani sa cumpere o masina, erau obligati sa tina suma totala la CEC timp de 6 luni inainte de a se inscrie pe lista si sa astepte alte 6-12 luni in functie de marca pentru a obtine o masina care costa vreo 37.000 lei (Trabant cu 2 cilindri) sau 70.000 lei (Fiat 1300), iar un salariu de inginer stagiar era vreo 1060 de lei “in mana”pe luna in 1967.
Pentru a aduna suma necesara trebuia sa ai “venituri ilicite” din bacsisuri, de exemplu “plicuri” pe care le primeau doctorii ca sa trateze mai atent pacientii in cadrul asistentei medicale “gratuite”, sau lucrand seara, dupa orele de sevici, ca din “leafa de baza” ar fi durat o vesnicie sa pui la o parte bani se masina.
Amintirile sant nostalgice, dar observa cineva aglomeratia din statia de autobuz, cand uneori calatoream pe scara, si nu toti apucau sa se urce in primul autobuz, tramvai sau trolebuz care venea dupa o asteptare destul de lunga?
Eu am fost in vizita Septembrie 2007, dupa o absenta de 30 de ani, si mi-a placut sa vad ca transportul in comun e foarte comod, curat si modern.
E drept ca mai sant multe de facut, abundenta de autoturisme necesita mai multe sosele, locuri de parcare, garaje, dar de ce nu vede cineva si progresul, nu numai problemele create de belsugul si varietatea bunurilor accesibile popuatiei, despre care nici nu stiam ca exista in 1964?
Eu n-am vazut cum arata o banana pana prin 1977, iar la carne, portocale si grepuri stateam la cozi interminabile cand “se dadeau”, de umba gluma ca strainii intreaba “de ce se dau, ce , voi nu aveti bani sa cumparati?”
In ’64 mai aveam cativa ani pana sa ma nasc. Nu multi. Chiar si-asa, “decretel” fiind, imi aduc aminte de frumusetea Bucurestiului de prin anii 73-78…
Pentru @Oli: sa stii ca pe vremea aceea, nu era deloc greu ca o familie sa iasa cel putin de 2 ori pe luna la un restaurant cum era Lido. Nu era deloc greu sa iti faci un concediu linistit si civilizat. In tara, ce-i drept. Pe langa faptul ca erai tratat asa cum trebuie, aveai ce vedea in tara asta. Si acum ai ce vedea, numai ca stim cu totii care sunt conditiile.
Ai mei si-acum isi aduc aminte cu mare placere de vremurile acelea.
Impresionant! Am trait in Bucuresti intre anii 71-78, eram mic pe atunci dar nu pot sa uit niciodata autobuzele acelea rosii cu care mergem spre gradinitza din Cismigiu, sau Volgile negre atit de impunatoare. Avem un vecin, cu ceva mare functie in Palatul Telefoanelor. El avea o astfel de masina si o tinea intr-un garaj la doua statii de autobuz de unde locuia. Nu sunt atit de in virsta incit sa pot spune ” Ce vremuri….” dar recunosc ca aceste imaginii mi-au rascolit placut amintirile. Multumim Alex!
Impresionant intradevar! Respectarea modului de urcare si coborare din transportul in comun mi-a sarit in ochi …….. Spune cuiva acum, sa respecte ceva si ai sa fii fff bine injurat!
Am fost studenta in Bucuresti in perd 1975-1979 si aceste poze mi-au trezit amintiri foarte placute tinind cont ca si in acea perioada inca mai era linistit ,curat si elegant Bucurestiul.
Multumim Alex!
absolut superb!
Pentru Bogdan:
Sigur ca era usor sa mergi la restaurant de 2 ori pe luna, ce altceva puteai face cu banii? In 1964 nu puteai sa-ti cumperi locuinta proprietate personala cu maximum cate o camera pentru fiecare membru de familie plus inca una, trebuia sa astepti ani de zile pe liste de prioritate la spatiul locativ ca sa ti se repartizeze un apartament cu maximum 10 metri patrati de persoana, dupa lege.
OCLPP (Oficiul pentru construirea de locuinte proprietate personala) s-a infiintat in jur de 1967.
Iar la Mamaia, Eforie, Poiana Brasov si alte statiuni frumoase, la cele mai bune hoteluri si restaurante aveau prioritate turistii straini care aduceau valuta forte.
Cele mai bune marfuri (confectii, incaltaminte), fabricate in tara erau pentru export, sau la “shop”, pe valuta, noi eram bucurosi daca se “baga” in magazinele pe lei marfa defecta refuzata la export.
In 2007 am fost tratata foarte politicos in restaurante, banci, de orice persoana care trateaza direct cu publicul. Am platit in lei, nu in dolari sau euro, am vorbit romaneste, nu am primit tratament preferential de turist strain care aduce “valuta”.
A disparut notiunea de “lei valuta” si “lei tramvai” de care probabil is mai amintesc parintii unui “decretel”.
Parere: barbatul in balonzaid maro din ultima poza seamana cu H. Kissinger… Ma insel?
Seamana fara discutie. Pe de alta parte cred ca trebuia sa arate ceva mai tanar in 1964. In fotografiile oficiale de secretar de stat ce au fost facute prin 1975 pare mai tanar decat aici. Ar fi prea frumos sa fie el. 🙂
Doamne ! Ce amintiri ! Sint nascuta in 1954, am parasit Bucurestii in 1982……..de atunci nu m-am reintors pentru simplul fapt ca nu doresc sa “alterez” aceste imagini si amintiri pe care le pastrez despre orasul meu natal. Am citit citeva comentarii, sa imi fie cu iertare daca sint foarte neincrezatoare in cei care vorbesc despre infrumusetarea si imbunatatirea conditiilor din Bucuresti sau a Bucurestenilor . Si nu vorbesc despre schimbarile arhitecturale……Din lumea de calitate (parintii si bunici nostri de ex.) care exista acolo in anii 1920-1990 nu a ramas mai nimica, locul fiind umplut de tigani, oameni fara nici o valoare , hoti , tineret alterat sufleteste si moraliceste, acolo nu poti trai “decent” decit daca ai afaceri ilicite, minti sau furi……Cine vrea sa isi stearga frumoasele si bunele amintiri cu asa ceva ?? Eu, nu . Multumesc Alexandru Galmeanu !!
Ma bucur mult sa vad ca mai exista oameni care mai “simt” pentru Romania. Minunate pozele. Mi se pare ca sint atit de saraca incit nu gasesc un cuvint care sa exprime suficient simtamintele…Sint insa si foarte revoltata- poze facute de un american… Cita atentie li se acorda…Nu pot sa inteleg de ce atita ploconire si de ce atita rusine ca sintem ROMANI….”mitocani”, “mahalagii”, “tigani” . Sint mai bune importurile din ziua de azi- droguri, pornografie, filmele care invita la violenta( putin spus, mai degraba sceleratie, crima), religii dubioase infiintate de ‘oameni’ la fel de dubiosi….Toate binefacerile acelor “culturi” la care noi ne ploconim si fata de care ne e rusine ca sintem romani…