Am descoperit ceea ce pot numi o micuta comoara, am gasit cateva fotografii facute de un cetatean american in Bucurestiul anului 1964. Fotografiile se prezinta sub forma unor diapozitive stereografice, lucru cu atat mai interesant. Nu par facute de un profesionist dar puse cap la cap imaginile se transforma intr-un reportaj de calitate.
Slide-urile vin cu insemnarile personale ale autorului. Sunt scurte si la obiect dar compun foarte bine atmosfera generala. Nu reusesc sa identific scopul vizitei in Romania, numele sau ocupatia “fotografului” dar americani in Bucuresti in anul 1964 nu cred ca se gaseau pe toate drumurile. Cert este ca omul nostru s-a plimbat prin centru cu o camera stereografica si a fotografiat diverse scene, pastrand o obiectivitate interesanta.
In total sunt 28 de imagini dar le-am selectat doar pe cele mai importante. Pentru ca sunt stereo, imaginile pot fi vizualizate tridimensional cu ajutorul unor aparate speciale. Nu este cazul nostru, pe internet trebuie sa ne limitam la 2D.
Cele 28 de slide-uri stereografice contin insemnari ale autorului.
Vizualizate cu dispozitive speciale, fotografiile devin tridimensionale.
Fotografiile sunt facute in septembrie, asa cum citim intr-una din insemnari. In mai toate imaginile se observa steagurile nationale asezate ca de sarbatoare. Este vorba de o vizita oficiala a presedintelui imparatului Etiopiei ce se desfasura in paralel, o sa descoperim lucrul acesta un pic mai tarziu. Bucurestiul arata interesant, fara cabluri, trafic sau reclame. Oameni sunt imbracati elegant, considerand criterile actuale si par destul de optimisti. Imaginea de mai sus este realizata in Piata Universitatii in statia de autobuz din zona statuilor. Autorul noteaza: “Buses are a popular form of transportation”. Se pare ca aparitia fotografului nu impresioneaza pe nimeni. Doar doua persoane il privesc prin parbrizul autobuzului din prim-plan.
Dupa toate criteriile de styling, femeia este atent imbracata.
Doar doua persoane observa ca sunt fotografiate.
Continuam cu Piata Universitatii dintr-un unghi opus. Autorul spune: ” University Bucharest – 43 faculties and higher institutes – 250 elementary & secundary schools”. Nu stiu cat de reale sunt cifrele, probabil ca sunt la nivel de oras, dar e de remarcat interesul pentru acest gen de informatii. Trebuie sa observam inca o data ca nu exista trafic rutier, nu sunt cabluri sau reclame si nici indicatoare rutiere grosolane asemanatoare celor instalate in zilele noastre. Parca si iarba e mai verde.
Ramanem in zona dar ne intoarcem un pic spre dreapta catre Biserica Rusa. Nu pot sa nu repet, parcarea este goala, orasul este aerisit si luminos. Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in care a murit actorul Toma Caragiu.
Parasim Piata Universitatii si ne indreptam spre Sala Dalles. Fotografia este deosebit de interesanta, bucurestenii sunt eleganti ca in zi de sarbatoare. Autorul relateaza: ” Streets crouded night & day – people strolling”
Mergem un pic mai sus, spre Piata Romana. Fotograful revine cu o remarca generala: “Population of Bucharest 1300000 – economic art & cultural centre”
Intorcand camera spre dreapta, americanul descopera ca: “There is a sustained effort by citizens to develop city and increase public confort”. Eu inteleg ca personajul cu matura nu este un angajat al salubritatii ci un simplu cetatean ce curata strada. Probabil este o situatie scoasa din context, imi este greu sa cred ca bucurestenii matura asa, din proprie initiativa. Fotografia imi place, are valente artistice. Poate fi oricand o buna imagine de coperta. Detaliile sunt si ele interesante.
Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.
Autorul traverseaza si indreapta camera spre hotelul unde a fost cazat. Pe diapozitiv este notat: “Ambasador Hotel Bucharest – Arrived 3 PM sept. 25 from Warsaw via Budapest”. Interesante sunt masinile parcate in fata hotelului. Intodeauna m-am intrebat ce s-a intamplat cu ele, cum de nu mai exista nici una.
Fotograful profita de ocazie si realizeaza o imagine de la una din ferestrele hotelului Ambasador, din camera unde este cazat. Noteaza imaginea ca fiind un: “View from 11th floor. Ambassador Hotel – Bucharest”
“Lunch on terrace of Lido Hotel – Tuesday Sept 29/64”
Peste drum de Lido, americanul vede un chiosc de ziare. Noteaza imaginea intr-un mod firesc: “Magazine store – Bucharest”. Printre titluri gasim revista Flacara dar si un manual de Evidenta Contabila.
Omul nostru mai merge un pic si observa o scena ineresanta. In parcarea din fata sediului Oficiului National de Turism este parcat un Jaguar ce nu ii lasa indiferenti pe barbatii din zona. Noteaza pe slide: “Curious Romanians examing Jaguar from N.Y. State”. Intrebarea este evidenta, ce cauta un Jaguar in Bucuresti in 1964? Cu atat mai mult unul inscris in New York? Sunt nu mai putin de 16 oameni in jurul automobilului, asta da curiozitate.
Ultima imagine realizata in centrul orasului, il duce pe strain in zona cinematografului Patria. Pe fundal se vede casa ce avea sa devina libraria Carturesti. “Borcanul” politistului este de-a dreptul amuzant. Diapozitivul este notat: “Policeman’s depot. – Bucharest”
Uneori costumul se poarta cu umbrela dar fara ciorapi.
Fotograful paraseste centrul si fotografiaza Arcul de Triumf, cu punct de statie aproape de Piata Scanteii. Comentariile despre trafic sunt de prisos.
Urmatoarele cadre devin foarte interesante. Ne dau o idee despre motivul vizitei in Bucuresti si poate despre ocupatia personajului nostru. Sigur, pot sa lansez cateva teorii conspirative dar nu am informatii sa le sustin. Probabil ca lucrurile se pot interpreta in multe feluri.
Aeroportul este Baneasa iar personajele de la scara avionului sunt evrei ce parasesc Romania pentru Israel. Nota explicativa ce insoteste imaginea spune: “Rumanian Jews leave Bucharest for Israel”
Grupul pare unul restrans dar acopera toate categoriile de varsta.
Fotograful noteaza: “Relatives of jews leaving for Israel”. Pe cladire in fundal sunt arborate steagurile Romaniei si Etiopiei alaturi de o inscriptie alb pe albastru “Traiasca prietenia dintre poporul roman si poporul etiopian!”. Se pare ca oficialitatile etiopiene sunt in vizita in oras, fara nici o legatura cu evreii ce pleaca sau cu fotografiile de fata.
De remarcat tristetea rudelor lasate in urma.
Ultima fotografie este notata sec: “Guide – Rumania”
Sigur, se nasc intrebari. Ultimile trei imagini pot spune multe. Avand in vedere dificultatea cu care se putea pleca din Romania, operatiunea pare un eveniment important. Evreii plecau in cazul de fata intr-un mod oficial, cu stirea autoritatilor si cu o aeronava Tarom. Nu cred ca plecarea asta a fost o manifestare publica, nu cred ca era la indemana sa te afli acolo cu atat mai mult sa si fotografiezi. Fotograful se afla dupa gardul de protectie atunci cand fotografiaza rudele, practic este in incinta aeroportului ceea ce ii ofera un statut special. Putem presupune ca a plecat cu aceeasi cursa dar si-a permis sa ramana in urma avand ocazia sa ii fotografieze din departare si pe cei ce pleaca. Logica spune ca poate fi unul din organizatorii acestei plecari sau un om apropiat acestora. Sunt curios sa aflu cine este ghidul?
UPDATE! Cativa vizitatori (thx Ady, Surge) au observat o asemanare intriganta intre personajul numit “ghidul” pe insemnarile de pe fotografii si Henry Kissinger, celebrul secretar de stat american din mandatul presedintilor Ford si Nixon. Implicatiile ar fi extraordinare. Mai multe detalii aici.
UPDATE 2! Pentru o imagine obiectiva sau doar de dragul comparatiei, cred ca merita sa analizati si alte cateva imagini realizate in capitala. De data asta din 1986. Mai multe detalii aici.
UPDATE3! Povestea a ajuns si in ziarul Cotidianul.
Pingback: Mimi si perspectiva « Mimi se mira
absolut superb 😀
Fantastic. Si cand te gandesti ca la asta aspiram noi, bucurestenii de rand. La un oras de acum 40 si ceva de ani. Back to the future !
cam tanar si naiv…bloggerul nostru…perioada respecitiva a fost perioada de deschdere …. in care era legal sa pleci din tara…a fost perioada in care mai toti evreii si armenii au pelecat din bucuresti, d-aia arata cum arata ce a ramas din cartierul evreiesc acum, si de aceea a putut fi demolat cu atat usurinta dupa cutremurul din 77…si sigur ca nu erau masini pt ca erau scumpe si putine ca in orice alt oras european….nu vad de ce ne miram atata! e simpla noastra istorie strans legata de tehnologie!
Oricum frlicitari pt publicarea pozelor…poate incep oamenii sa fie mai interesati de istoria apropiata…intunecata de prejudecati
Buna ziua, din cata imi amintesc ( aveam pe atunci 15 ani) in septembrie a a vut loc la Pavilionul expozitional din parcul Herastrau o expozitie de masini americane ocazie cu care am putut verdfea si AMERICANI in carne si oase. Sigur va veti intreba de ce nu apar si fotografii cu imensele cozi de la intyrarea in pavilion, dar crde ca fotografiile executate si gasite de Dumneavoastra au fost facute cu mare precautie si scapand de sub ochiul vigilent ai aparatorilor cuceririlor socialiste.
|E doar o paraere, am sa mai fac investigatii si dac mai aflu ceva am sa va scriu.
Pentru un sen din partrea Dumnevosatra va voi ramane recunoscator.
Dan Nanoveanu, 30.01.2009
@catalina: of… si eu care in naivitatea mea am crezut ca evreii au fost scosi din tara cu ajutor israelian si cu bani americani, cam cum au fost scosi sasii de catre statul german, bucata cu bucata… sa-mi fie rusine.
Deschiderea despre care vorbesti este una usor stranie. Dej, un stalinis convins, a fost dezamagit de noile reforme ale lui Hrusciov, in consecina a incercat si partial a reusit derusificarea Romaniei. Statele occidentale au vazut oportunitati in atitudinea lui Dej. Americanii considerau Romania “stat comunist prieten” dar asta nu cred ca inseamna mare lucru la nivelul cetateanului de rand. Nu am vazut McDonald’s-uri pe strada in fotografiile de mai sus.
Pana la urma regimul lui Dej a fost tot unul dictatorial, nu cred ca au fost vreodata granite libere. Adica Ion sau Gheorghe din piata de la taraba un om fara importanta pentru americani sau germani, nu cred ca putea sa plece asa dupa bunul lui plac, legal, din tara.
Nu s-a deteriorat foarte mult în cei 45 de ani.
In legaturile cu autoturismele, firele si reclamele ii dau dreptate Catalinei. Nu exista internet sau cablu tv, nu toata lumea avea telefoane in casa. Automobilele erau scumpe si rare. Daca ne gandim la progresul tehnologic, la cresterea demografica si a calitatii vietii si la felul nostru de a fi constatam ca nu putea fi alta directie in evolutie. Despre panouri publicitare nu are rost sa vorbim. Care firme sa-si faca pblicitate? Am cateva foto foarte vechi in care se poate vedea o constructie publicitara pe un bloc (bayer) dar conceptul de reclama era inca in fasa si avea sa ramana asa multa vreme doarece concurenta nu exista.
Si oamenii aveau tot 2 picioare.
Si strazile nu erau pregatite ptr elite. Asa era de curat ptr toata lumea, incontinuu.
Superbe poze…. cred ca la acea vreme inca nu incepusera constructiile la marile platforme industriale ce au trebuit umplute repede cu “muncitori”…(are Alex. Andries un cantec pe albumul “interzis”) (….ce oras frumos, fabrici si uzine). Dupa chestia asta au aparut gaini si cocosi prin balcoane, florile din gradini au fost (in multe cazuri) inlocuite cu zarzavaturi iar pomii decorativi taiati si plantata vie, pe o bolte de fier-beton. Gunoiul se putea arunca si peste balcon, tot asa cum se puteau scutura bine mersi si covoarele (presurile). Mentionez ca existau aspiratoare, chiar daca erau numai rusesti…Gurile rele vorbesc si despre porci crescuti in cada… ! Am trait lucrurile astea, oricat de incredibil pare, ar mai fi multe de spus dar nu are rost. E posibil sa trec drept rautacios. Prea bine nu era nici atunci dar mai existau reminiscente ale perioadei interbelice… Nu va ganditi la ce-ati vazut prin filmele facute de comunisti despre acea perioada !! Si sper sa nu traga cineva concluzia ca si in perioada interbelica era rau ca nu era internet, ca nu avea nimeni. Nici macar CIA. Revenind la perioada anilor ’60…. in comparatie cu ce a urmat erau ani dulci ! Demolarile nu incepusera masiv iar marea majoritate a elitei intelectuale ori posibilii oponenti ai regimului erau deja morti (sau cei mai norocosi in exil). Atmosfera era mai “destinsa”. Spunea cineva despre mahalaua Bucurestiului…. asa ceva au absolut toate orasele din lume, dar nu toate orasele au mahalaua in centru si ca model existential. Asta a facut regimul comunist, o inversare a valorilor. Mutilarea capitalei continua cu frenezie, facem parte din Europa dar avem creierii impaienjeniti de americi…. Marile orase ale lumii isi respecta trecutul, sunt impartite in “orasul vechi” si “orasul nou”, iar alte natiuni care nu au istorie SI-O INVENTEAZA. Noi ne batem joc pentru ca “ne permitem”. Mie mi se pare ca suntem cam PRO….
@gabriel: sigur, sunt si eu de acord cu Catalina, Bucurestiul in care traim are o cu totul alta configuratie si e de inteles asta. Pe de alta parte lucrurile astea moderne puteau fi implementate mult mai bine. Putem sa vorbim de Paris de exemplu, crezi ca ei nu au internet, telefonie sau cablu tv? Crezi ca nu au publicitate? Crezi ca nu au evolat in ultimii 50 de ani? Cu toate astea nu au cabluri, nu au publicitate stradala dezordonata si agasanta, nu au stalpi de indicatoare rutiere ce acopera statui sau monumente, nu cred ca darama cladiri istorice in schimbul office-urilor de sticla.
Daca si tu simti orasul asta ca fiind unul stresant, motivele sunt in mare parte estetice, sarmele cu care am impanzit orasul sunt foarte agasante la un nivel subliminal, ca sa gasesc doar un exemplu. Asa functioneaza oamenii, au un moral mai ridicat in locuri frumoase si ingrijite.
Nu zic ca trebuie sa ne opunem progresului si nu cred o clipa ca a fost mai bine in comunism. Fotografiile din 1964 mai poarta o urma a Bucurestiului interbelic, au un romantism aparte si asta nu pentru ca aveau comunistii merite ci pentru ca inca nu apucasera sa il distruga.
Ar fi fost interesant daca ai fi publicat si restul imaginilor – aici sunt doar cateva din 29, am observat insa ca pe unul din cartoane exista o notita referitoare la Stadionul 23 August – adica recent demolatul Lia Manoliu. Pe de alta parte, in aceeasi perioada s-a publicat si un album fotografic al Bucurestiului, in format mare, album ce poate fi admirat la BCU – bibliotecarii chiar m-au “cadorisit” cu un exemplar la inceputul anilor ’90, cand cartile fusesera mutate in garajul de langa Casa Republicii. In acel album veti regasi acelasi “aer” al Capitalei ca si in imaginile din SUA. Bucurestiul epocii – pe care l-am mai prins, copil fiind, in anii ’70 – era mai aerisit, intr-adevar, dar aerul de eleganta este inselator. Bulevardele centrale si acum sunt mai bine curatate decat strazile din cartiere, masinile personale erau o raritate – de abia in 1968 incep sa se produca primele Dacii – iar fanteziile vestimentare erau aprig combatute de oficialitatile vremii – mini-jupele erau criticate, mai apoi purtatorul de blugi risca sa se aleaga cu ei taiati cu foarfeca de militieni, pe strada, iar posesorul unui par mai lung decat “normele” comuniste risca sa fie pur si simplu bagat cu forta in prima frizerie si tuns zero. Liniile telefonice mostenite de la fosta Societate Romano-Americana interbelica erau sub 100.000 (doar 5 cifre la numarul de telefon!), si erau toate ingropate, la fel ca si cablurile de iluminat, prin urmare lipsa valmasagului de fire aeriene nu trebuie sa mire pe nimeni. Cat despre reclama, era o raritate, toate intreprinderile – societatile comerciale, cum le numim azi – fiind proprietate de stat. Nu exista concurenta! Daca va uitati insa cu atentie la detaliile imaginilor, veti observa ca trecerile de pietoni erau prost marcate, apa ploii baltea ca si acum la marginea trotuarului, troleibuzele erau ruginite samd. Observati si inghesuiala la urcarea in troleibuz, comparabila cu cea de astazi. Nationalizarea imobiliara din anii ’50 a fost primul pas spre distrugerea Micului Paris interbelic, pentru ca chiriasii statului care s-au instalat in locul proprietarilor n-au fost interesati sa intretina cladirile. Au urmat construirea de cartiere de blocuri bauhaus, depersonalizate, vastele demolari din anii ’80, dughenizarea anilor ’90 si in sfarsit anii actuali, cu frenezia imobilara, cu inghitirea spatiilor verzi de colosi de sticla si fier si cu abandonarea/devastarea a numeroase cladiri din centrul Capitalei de chiriasi, in favoarea fostilor proprietari, care din diverse cauze nu reusesc sa le refaca. Frenezie la care se adauga conceptul “omul si masina”, dar si incredibila poluare vizuala a reclamelor – uitati-va doar la Magazinul Unirea, nici nu se mai vede cum arata sub husa continua de panouri publicitare.
SUPERB,CE CURATENIE,ERA MAI FRUMOS ATUNCI DECAT ACUM,FELICITARI PENTRU POZE.
Intradevar o comoara, unde ai gasit-o?
Asemenea imagini fantastice mai gasesti doar in filmele celui mai mare regizor roman Domnul ex-senator Sergiu Nicolaescu. Acele scene pline de urmariri cu masini si accidente intamplate pe strazile bucurestiului, urmate uneori de explozii puternice, raman vii in amintirea cinefililor.
…. sau poate ne mai intrebam inca unde au disparut toate masinile de epoca….sau poate nu au disparut..poate s-au evaporat…sau poate au ars….sau poate si-au batut unii joc de ele….filmand scenele de mai multe ori pana cand au iesit bine…
Pingback: Blog Patrasconiu » Blog Archive » Excelent! Bucuresti 1964
Bucurestiul era curat dar si,,bucurestenii” erau CETATENI
Nastase Mihail,
Pe vremea aia eram copil. Toata noaptea strazile erau maturate, nu numai in Bucuresti, in orice oras din tara. Maturatorii erau, in general, tigani. Pe atunci chiar si ei munceau. Si daca aruncai hartii sau chistoace pe strada erai amendat. Dar nu prea erau multi cei care o faceau.
Sa nu se inteleaga ca era meritul regimului comunist. Cei mai multi dintre adulti apucasera si perioada interbelica, fusesera scoala si fusesera educati atunci.
Iar cladirea ONT/ului, unde bucurestenii se strang ciopor sa admire Jaguarul, e proaspat construita pe locul Muzeului Simu, al casei unde locuia Anastasie Simu, al unei case Iacovaki-Cerkez si al unei case Cerkez, unde a locuit si Emanoil Hagi-Mosco, ilustrul istoric al Bucurestilor. In spatele Blocului Eva, construit alaturi, si identic cu cel vizibil in fotografie, este un mic spatiu verde, pe locul caruia era casa lui Titu Maiorescu. Care o fi fost ratiunea acestei distrugeri?
este o adevarata comoara ceea ce posezi.
trebuie developate toate si duse rapid la o expozitie.
bravo.
incantatoare fotografii!
felicitari pt gasirea si postarea acestor stropi de „altadata”!
Evreii
acei evrei care au plecat si pe care i-ai vazut decoland oficial nu sunt nimic altceva decat rezultatul negocierilor dintre Nicolae Ceausescu si organizatiile evreiesti din Israel si sua.
Ce insemna negocieri? Ceausescu ii imbarca frumos pe acesti evrei spre destinatia dorita, la pretul de 150 000 de dolari de persoana. Cu alte cuvinte, acel grup a adus in conturile famigliei ceausescu cam 1,5 milioane de dolari.
Ma crezi sau nu, dar au plecat astfel din Romania vreo 300 000. Unchiul meu, fost demnitar pe timpul regimului( ambasador in mai multe tari ), actual rezident in sua, mi-a povestit cu lux de amanunte.
Asta e explicatia, de aceea se imbarcau in Tarom, in plane site, ca sa zic asa.
@mihai: regimul din 64 era inca al lui Dej, Ceausescu a venit un an sau doi mai tarziu. Probabil traficul asta a continuat si dupa.
Exceptional! Unde le-ai gasit? In permanenta privind imaginile m-am gandit la faptul ca 1964 a fost anul in care au fost eliberati majoritatea detinutii politici (arestati in vrempea tiranului si asasinului Dej), dintre care Petre Tutea, Radu Gyr, Ticu Dumitrescu,Alexandru Paleologu etc. Faptul ca erau masini frumoase, oameni eleganti, strazi goale nu ma mai poate deloc impresiona stiind in ce vreme se intampla. Felicitari pentru publicarea acestei mici arhive!
Pingback: Factoria - La vân?toare...
ALEX< FELICITARI!!!!
Emigrarea/vanzarea evreilor romani catre Israel. (Sursa:”Rascumpararea evreilor”, Radu Ioanid)
Data Nr. emigranti
1948-1949 31.274
1950 47.071
1951 40.625
1953 61
1958 8.954
1961 21.269
1964 25.926
1968 226
1970 5.614
1974 3.729
1978 1.223
1982 1.720
1985 1.374
1989 1.499
In perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej, majoritatea tranzactiilor se faceau intr-un birou de avocatura din Londra, la un oarecare Henry Jacober. Un evreu care “cumpara si vindea evrei”!
Procedura era urmatoarea: avocatul Jacober era contactat la adresa sa din Park Lane nr. 55 din Londra si i se dadea numele persoanei care urma sa fie rascumparata. El dadea apoi numelui un cod de referinta, care era folosit in intreaga corespondenta, si ducea datele persoanei la Bucuresti. Actionand conform ordinelor lui Dej, DIE fixa un pret de rascumparare si i-l comunica lui Jabober, care, odata intors in Marea Britanei, transmitea celor care plateau rascumpararea sa depuna suma in contul lui Jacober, aflat la banca Credit Suisse din Lucerna. Banii erau platiti autoritatilor romane doar dupa ce persoana rascumparata ajungea in Israel.
si acum, fff interesant:
Bani gheata s-au platit si in cazul pastorului luteran Richard Wurmbrand, evreu convertit. Marturie in acest sens este un articol din The Guardian (16 martie 2001). “In 1964, Stuart Harris, conducatorul misiunii europene crestine, a avut o intalnire clandestina, intr-un parc bucurestean, cu o silueta inalta, costeliva, care a acceptat rascumpararea de 10.000 de dolari, o tentatie financiara irezistibila pentru regimul comunist”.
Stuart Harris – The Quaiet American????
Pingback: Foto 1964: Un american in Bucure?ti » Alex R?descu
sunt fascinata!E anul in care s-a nascut sora mea…Bucurestiul era mai linistit….oamenii nu erau asa de agitati,ca azi.Atunic a fos t perioada d e glorie a parintilor mei. mI-E TARE DOR!!!!!!!!!DIN Pacate sunt doar o amintire.Sunt curioasa unde e americanul .Cred c a i-au lipsit aceste poze…ce s-ar mai bucura sa le revada..daca ami traieste!
Bre, alea-s niste poze, deci niste ipostaze subiective. Nu reflecta fidel epoca de atunci. E doar o bucatica din ea. Si azi, daca ai un aparat bun, daca stii sa-ti alegi bine locatiile si unghiurile, poti face niste fotografii de sa zici ca Bucurestiul e un cartier al Bruxelles-ului.
@ Florin C – in schimb, postul tau reflecta in totalitate mentalitatea ta “obiectiva” de emanat al revolutiei. Acele poze din 1964 nu erau propaganda comunista, erau fotografii realizate de un strain, cu aspectele care i s-au parut lui interesante in Bucuresti.
Mai exista pe Internet cateva astfel de seturi de fotografii, realizate de occidentali veniti in excursii prin Romania. Tu poti sa faci pe desteptul linistit, oamenii de buna credinta au inteles ce merita si ce nu merita retinut din aceste fotografii.
@ Florin C: Astazi este greu sa mai alegi locatii si unghiuri. Oriunde intorci aparatul, tot prinzi o sarma, o schela sau ceva. A spus bine cine a spus mai devreme, toate orasele au periferie urata dar putine isi tin periferia in centru.
Eu locuiesc inca in Bucuresti si este foarte trist cand ma uit la aceste poze in care pot vedea strazile si bulevardele curate ,ronduri de flori, oameni care pot circula pe trotuare fara sa fie incomodati de masinile parcate anapoda, fara forfota aglomeratiei de masini care sunt parcate peste tot si unde este voie si unde nu, fara ca cei de la Jandarmerie sa amendezae pe cineva.Oamenii de pe strada sunt sunt “decent “, chiar bine imbracati pentru acele vremuri – se circula mai mult cu mijloacele in comun, nu erau atatea masini. Astazi lumea este mai agitata, pe strada circula numai lumea fara masina si care este imbracata mai sport , cei care merg la serviciu- banci, institutii de stat sau particulare ,etc. sunt “chic” imbracati, dar multi au masina de la serviciu sau personala. In Bucuresti a sporit gradul de murdarie pe strada, lucru pe care-l fac locuitorii ,fara niciun respect fata de curatenia care o fac maturatorii stradali si fata de aspectul unei capitale Europene. Reclamele au invadat fatadele cladirilor cu sau fara avize, ceeace urateste aspectul centrului Bucurestiului.Sunt cladiri” Monument istoric”, care sunt in paragina sau ascunse de reclame. Sunt multe lucruri de spus, iar noi locuitorii Bucurestiului (cei mai multi dintre noi )nu prea avem grija de el , cat despre Edilii de pe la Primariile de sector si Primaria Capitalei, fac mai mult afaceri.Multumesc pentru aceste poze, este un remember foarte interesant al tineretei noastre cand ne doream ” altceva “. Acum unii dintre noi avem acel “altceva “dar din pacate nu este suficient.
Salut d-le Galmeanu, va multumesc mult pentru pont.
Nu stiam din ce an sunt niste poze, le banuiam din septembrie 1966.
Iata ca au 45 de ani :
http://www.foto-magazin.ro/weblogap/archives/2009/01/arhivarea_clise.html#comments
Lancaster,
Bre, eu n-as putea-o face pe desteptul, dac? n-as avea prosti ca tine cu care sa ma compar.
Tie si celorlalti: duceti-va la http://sabin.ro/gallery/bucuresti si vedeti acolo poze din Bucurestiul de azi. Ca tot zicea cineva ca nu mai gasesti ce sa fotografiezi.
Pozele astea sint mai relevante ?
Scuze pentru proprietarul blogului. Nu m-am uitat la nume cind am citit commentul.
Bravo, alex galmeanu. multumesc pentru o prezentare si comentarii excelente la o intoarcere in timp din adolescenta multora dintre noi.
1964 un an cu miracole. Dupa 14 ani de incercari am reusit sa plec cu mama si sotia mea!
God Bless America! God Bless Israel! God Bless Italia care ne-a primit si ne-a dat un Passaport “Titolo di Viagio per Estranieri.”
A wonderful life began and continue.It was the light at the end of a dark tunnel.
Three cheers for the Humanity
Sorry whoever you are It must be that you are not breathing the same air as I am. Do whatever you want with my comments…1964 was the beginning of a wonderful life.
My best regards,
Puiu
1964 for the three of us flying Tarom to freedom (maybe we are in the picture) it was the beginning of a wonderful life!
1964 a year of re-birth
In luna septembrie ma voi reintoarce in Romania, si la Bucuresti, oras natal, dupa o absenta de 48 de ani. Cartierele copilariei, stiu, nu mai sunt. S-au dus si o parte din cele ale tineretii. Ma uitam acum cateva zile la o harta Michelin a Bucurestiului incercand sa descifrez urmele primilor 25 de ani.
Din discutiile de mai sus, ma impresioneaza expresia unei mari dezamagiri cu starea Bucurestiului de astazi.
Astept calatoria cu nostalgie si emotie.
Ce voi gasi?
….Wow ………….”the time stood still ” ……….
E lipsa de pretentie , simplitatea si onestitatea pozelor care m-au facut sa alunec in “tunelul timpului” atit de repede , incit am zimbit trezindu-ma la “realitate ” aici pe marginea Pacificului . Ptr mine ani aceea au fost ani fericiti , studenta la teatru , turnee si premii internationale ,spectacole geniale, Ciulei , Penciulescu , Esrig, dar mai ales ………speranta unei “libertati ” care din pacate nu a durat decit 4 ani pina la “Primavara din Praga “dupa care am fost iar ingropati de vii.
Lucrurile s-au schimbat si deteriorat repede, si ca multi altii am parasit tara ,……… dar pozele dumneavoastra au avut darul sa-mi aduca caldura, linistea si parfumul unei renasteri scurte cind ni s-a permis sa ne re-descoperim ……
In fotografia ultima din colaj intitulata Guide – Rumania” in partea stanga , se afla un fost redactor de la radio ce lucra pe vremuri la sectia engleza impreuna cu Catinca Ralea, nume? , nu-mi amintesc.
Farmecul anilor ’60 este dat in mod cert, in buna masura, de faptul ca inca mai supravietuiau oameni si obiceiuri din perioada de normalitate a Romaniei. Dar trebuie punctat si efortul de dupa 1957, de a se relua cursul unei vieti, daca nu intrutotul normale, macar suportabile. A fost o vreme in care specialistiilor li s-a dat mana libera, sa recupereze ceva din handicapul ramas dupa “obsedantul deceniu”. Cineva care a avut ocazia de a sta in apropierea lui Gheorghiu-Dej, la o vizita in teritoriu, mi-a povestit cum a ramas uimit de faptul ca acesta afirma repetat ca este dornic ca si Romania sa primeasca o noua fatza, la nivelul celorlaltor state socialiste “vecine si prietene”. Se pare ca anul 1964 a fost un varf in acest sens. Pe Gheorghiu-Dej l-a costat insa viata aceasta revenire la “mintea de apoi a romanului”.
Pingback: World, hold on! » Blog Archive » Un american la bucuresti
Excelenta initiativa de a prezenta imaginile Bucurestiului anilor ’60 !!!
Era o perioada de destindere(in limitele “socialiste”)care a durat pana in 1970.
Vorbind despre schimbarile survenite in metropola trebuie spus cateva lucruri:
-nostalgia vechiului Bucuresti se reduce la zona centrala ignorand total mahalalele sordide,cu cismeaua in strada,pline de noroi si criminalitate,
-Restructurarea orasului si “distrugerea centrului istoric”este in mare parte o poveste.
Am copilarit in zona Palatului Justitiei si pot sa va spun ca Dambovita era o sursa de insalubritate urbana cu mii de sobolani cu apa murdara in care se deversau deseurile citadine.Halele devenisera vetuste iar cartierul Taica lazar si Crucea de Piatra numai nostalgii nu pot genera.
Mult hulitele cartiere “socialiste”Balta Alba,Tital,Drumul Taberei etc.au fost contruite dupa modelul HLM-urilor franceze si
au asigurat conditii decente de viata milioanelor de locuitori din orasele Romaniei.
Un japonez(si nu numai) ar considera aceste “cutii de chibrituri”niste stadioane.
Datorita lor Romania este probabil pe primul loc in lume la capitolul proprietari de locuinte
(cca 90% din populatie)
Centrul civic,privit fara prejudecati ,este spendid mai ales in serile de vara cand kilometri de arteziene sunt in functiune.
Evident,in prezent orasul ,arata haotic datorita unei administratii incompetente.
Fatadele cladirilor monumentale acoperite cu carpe comerciale,balcoane inchise inestetic si
la inspiratia fiecaruia,podurile de peste rau
deterioarate si mardare,trotuoare cu gropi si
piroane de metal lasate dupa demolarea chioscurilor ilegale,caini vagabonzi,masini care blocheaza trotuoarele etc.etc.
In ultimii 20 de ani nu s-a mai realizat nici o
artera taiata prin dedalul de stradute,din contra ,s-a construit haotic,uneori blocandu-se
perspetiva urbanistica.
Cu toate acestea Bucurestii arata mai viu,prosper si trepidant ca oricand.Nu-i lipseste decat un primar general si un consiliu de adminstratie competent si indragostit de el.
Teo
felicitari !
foarte interesant blogul!ma bucur ca cineva a mai intors privirea spre ce a fost odata ,iar noi astia mai tineri putem sa vedem cum a fost!felicitari….
Am 55, bucurestean, aceste fotografii m-au cam rascolit…. Ar trebui sa cautam fiecare prin cotloane, poate mai gasim si alte pe care sa le publicam. Orcum bravo pentru interesul aratat, atentele comentarii si norocul de a da peste ele !!