Am descoperit ceea ce pot numi o micuta comoara, am gasit cateva fotografii facute de un cetatean american in Bucurestiul anului 1964. Fotografiile se prezinta sub forma unor diapozitive stereografice, lucru cu atat mai interesant. Nu par facute de un profesionist dar puse cap la cap imaginile se transforma intr-un reportaj de calitate.
Slide-urile vin cu insemnarile personale ale autorului. Sunt scurte si la obiect dar compun foarte bine atmosfera generala. Nu reusesc sa identific scopul vizitei in Romania, numele sau ocupatia “fotografului” dar americani in Bucuresti in anul 1964 nu cred ca se gaseau pe toate drumurile. Cert este ca omul nostru s-a plimbat prin centru cu o camera stereografica si a fotografiat diverse scene, pastrand o obiectivitate interesanta.
In total sunt 28 de imagini dar le-am selectat doar pe cele mai importante. Pentru ca sunt stereo, imaginile pot fi vizualizate tridimensional cu ajutorul unor aparate speciale. Nu este cazul nostru, pe internet trebuie sa ne limitam la 2D.
Cele 28 de slide-uri stereografice contin insemnari ale autorului.
Vizualizate cu dispozitive speciale, fotografiile devin tridimensionale.
Fotografiile sunt facute in septembrie, asa cum citim intr-una din insemnari. In mai toate imaginile se observa steagurile nationale asezate ca de sarbatoare. Este vorba de o vizita oficiala a presedintelui imparatului Etiopiei ce se desfasura in paralel, o sa descoperim lucrul acesta un pic mai tarziu. Bucurestiul arata interesant, fara cabluri, trafic sau reclame. Oameni sunt imbracati elegant, considerand criterile actuale si par destul de optimisti. Imaginea de mai sus este realizata in Piata Universitatii in statia de autobuz din zona statuilor. Autorul noteaza: “Buses are a popular form of transportation”. Se pare ca aparitia fotografului nu impresioneaza pe nimeni. Doar doua persoane il privesc prin parbrizul autobuzului din prim-plan.
Dupa toate criteriile de styling, femeia este atent imbracata.
Doar doua persoane observa ca sunt fotografiate.
Continuam cu Piata Universitatii dintr-un unghi opus. Autorul spune: ” University Bucharest – 43 faculties and higher institutes – 250 elementary & secundary schools”. Nu stiu cat de reale sunt cifrele, probabil ca sunt la nivel de oras, dar e de remarcat interesul pentru acest gen de informatii. Trebuie sa observam inca o data ca nu exista trafic rutier, nu sunt cabluri sau reclame si nici indicatoare rutiere grosolane asemanatoare celor instalate in zilele noastre. Parca si iarba e mai verde.
Ramanem in zona dar ne intoarcem un pic spre dreapta catre Biserica Rusa. Nu pot sa nu repet, parcarea este goala, orasul este aerisit si luminos. Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in care a murit actorul Toma Caragiu.
Parasim Piata Universitatii si ne indreptam spre Sala Dalles. Fotografia este deosebit de interesanta, bucurestenii sunt eleganti ca in zi de sarbatoare. Autorul relateaza: ” Streets crouded night & day – people strolling”
Mergem un pic mai sus, spre Piata Romana. Fotograful revine cu o remarca generala: “Population of Bucharest 1300000 – economic art & cultural centre”
Intorcand camera spre dreapta, americanul descopera ca: “There is a sustained effort by citizens to develop city and increase public confort”. Eu inteleg ca personajul cu matura nu este un angajat al salubritatii ci un simplu cetatean ce curata strada. Probabil este o situatie scoasa din context, imi este greu sa cred ca bucurestenii matura asa, din proprie initiativa. Fotografia imi place, are valente artistice. Poate fi oricand o buna imagine de coperta. Detaliile sunt si ele interesante.
Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.
Autorul traverseaza si indreapta camera spre hotelul unde a fost cazat. Pe diapozitiv este notat: “Ambasador Hotel Bucharest – Arrived 3 PM sept. 25 from Warsaw via Budapest”. Interesante sunt masinile parcate in fata hotelului. Intodeauna m-am intrebat ce s-a intamplat cu ele, cum de nu mai exista nici una.
Fotograful profita de ocazie si realizeaza o imagine de la una din ferestrele hotelului Ambasador, din camera unde este cazat. Noteaza imaginea ca fiind un: “View from 11th floor. Ambassador Hotel – Bucharest”
“Lunch on terrace of Lido Hotel – Tuesday Sept 29/64”
Peste drum de Lido, americanul vede un chiosc de ziare. Noteaza imaginea intr-un mod firesc: “Magazine store – Bucharest”. Printre titluri gasim revista Flacara dar si un manual de Evidenta Contabila.
Omul nostru mai merge un pic si observa o scena ineresanta. In parcarea din fata sediului Oficiului National de Turism este parcat un Jaguar ce nu ii lasa indiferenti pe barbatii din zona. Noteaza pe slide: “Curious Romanians examing Jaguar from N.Y. State”. Intrebarea este evidenta, ce cauta un Jaguar in Bucuresti in 1964? Cu atat mai mult unul inscris in New York? Sunt nu mai putin de 16 oameni in jurul automobilului, asta da curiozitate.
Ultima imagine realizata in centrul orasului, il duce pe strain in zona cinematografului Patria. Pe fundal se vede casa ce avea sa devina libraria Carturesti. “Borcanul” politistului este de-a dreptul amuzant. Diapozitivul este notat: “Policeman’s depot. – Bucharest”
Uneori costumul se poarta cu umbrela dar fara ciorapi.
Fotograful paraseste centrul si fotografiaza Arcul de Triumf, cu punct de statie aproape de Piata Scanteii. Comentariile despre trafic sunt de prisos.
Urmatoarele cadre devin foarte interesante. Ne dau o idee despre motivul vizitei in Bucuresti si poate despre ocupatia personajului nostru. Sigur, pot sa lansez cateva teorii conspirative dar nu am informatii sa le sustin. Probabil ca lucrurile se pot interpreta in multe feluri.
Aeroportul este Baneasa iar personajele de la scara avionului sunt evrei ce parasesc Romania pentru Israel. Nota explicativa ce insoteste imaginea spune: “Rumanian Jews leave Bucharest for Israel”
Grupul pare unul restrans dar acopera toate categoriile de varsta.
Fotograful noteaza: “Relatives of jews leaving for Israel”. Pe cladire in fundal sunt arborate steagurile Romaniei si Etiopiei alaturi de o inscriptie alb pe albastru “Traiasca prietenia dintre poporul roman si poporul etiopian!”. Se pare ca oficialitatile etiopiene sunt in vizita in oras, fara nici o legatura cu evreii ce pleaca sau cu fotografiile de fata.
De remarcat tristetea rudelor lasate in urma.
Ultima fotografie este notata sec: “Guide – Rumania”
Sigur, se nasc intrebari. Ultimile trei imagini pot spune multe. Avand in vedere dificultatea cu care se putea pleca din Romania, operatiunea pare un eveniment important. Evreii plecau in cazul de fata intr-un mod oficial, cu stirea autoritatilor si cu o aeronava Tarom. Nu cred ca plecarea asta a fost o manifestare publica, nu cred ca era la indemana sa te afli acolo cu atat mai mult sa si fotografiezi. Fotograful se afla dupa gardul de protectie atunci cand fotografiaza rudele, practic este in incinta aeroportului ceea ce ii ofera un statut special. Putem presupune ca a plecat cu aceeasi cursa dar si-a permis sa ramana in urma avand ocazia sa ii fotografieze din departare si pe cei ce pleaca. Logica spune ca poate fi unul din organizatorii acestei plecari sau un om apropiat acestora. Sunt curios sa aflu cine este ghidul?
UPDATE! Cativa vizitatori (thx Ady, Surge) au observat o asemanare intriganta intre personajul numit “ghidul” pe insemnarile de pe fotografii si Henry Kissinger, celebrul secretar de stat american din mandatul presedintilor Ford si Nixon. Implicatiile ar fi extraordinare. Mai multe detalii aici.
UPDATE 2! Pentru o imagine obiectiva sau doar de dragul comparatiei, cred ca merita sa analizati si alte cateva imagini realizate in capitala. De data asta din 1986. Mai multe detalii aici.
UPDATE3! Povestea a ajuns si in ziarul Cotidianul.
Mie nu îmi vine sa cred ca asa de frumos, curat si aerisit arata Bucuresti-ul în urma cu 45 de ani…
…micuta comoara? Bucurestiul de-atunci era o comoara.
daca te-ai uita doar la pozele astea si la situatia de acum din Bucuresti ai putea zice ca al doilea razboi mondial a trecut prin capitala abia dupa anul 1964. oricum mizeria ceausista a lasat urmele cele mai adanci asupra orasului si la 1964 Bucurestiul inca mai avea un aer de mic Paris. multumim pt. fotografii, Alex Galmeanu, si sper sa mai vedem si altele. tine-o tot asa!
Unde ai reusit sa gasesti aceste imagini? Mi se par de domeniul fantasticului.
Am cateva surse. Nu le-am primit din tara.
Foarte interesant sa vezi asa ceva.
Pe lânga valoarea fotografiilor, îmi place si analiza exhaustiva facuta de tine.
Superb. Pozele astea ma fascineaza teribil. Chiar zici ca esti intr-o alta tara sau intr-un film SF. Mai astept si altele cu interes.
Toti oamenii aceia la costum au plecat din tara si ne-au lasat tiganii
Wow, ce pacat, cata curatenie, bun simt, oameni elegant imbracati…eheee mare pacat superbe pozele
Foarte interesante imaginile. Intre 26-29 septembrie 1964 a avut loc vizita imparatului Etiopiei (nu presedintele! 🙂 ) Haile Selassie. Americani si nu numai se gaseau chiar destui in urma “dezghetului” permis din 1958 de la Moscova, guvernul roman era in tratative foarte serioase cu o multime de firme si organizatii occidentale. Aspectul de oras curat e relativ, asta era doar in centru pentru ca la “peliferie” te mancau cainii la propriu si pe vremea aia. Vremuri…
de-a dreptul frumos.. o gura de aer proaspat oarecum.. nu necesita comparatie.. luat ca atare face 1000 de cuvinte..
Imaginile stereografice se pot vedea si fara aparate speciale. Trebuie doar puse una langa alta si privite cu ochii incrucisati astfel incat sa se suprapuna. Mi-ar fi placut foarte mult sa le vad asezate asa aici.
Ar fi interesant de facut un demers in sensul descoperirii povestii din spatele acestor fotografii care sunt valoroase atat d.p.d.v artistic dar si ca document istoric. Daca totusi incepi o astfel de cautare ar fi fain sa postezi rezultatul aici . Asteptam cu interes !
Da, normal ca in 1964 nu putea sa fie traficul de azi. Sau cel putin, nu in RPR. Oamenii par mai “eleganti” ca pur si simplu asa era moda – cu bun-simt 🙂 Am cateva observatii:
1) Poza cu Biserica Rusa este foarte valoroasa deoarece in ea apare blocul cazut in ’77 la cutremur. Este prima poza de aproape cu acest imobil pe care o vad!
2) Poza “spre Pta Romana” – Muzeul Simu fusese recent demolat pentru a se construi anostul bloc “Eva”.
3) Poza facuta din Hotelul Ambasador, de sus, este cu blocul Simu, a carui jumatate stanga s-a prabusit in ’77, dar a fost refacuta intocmai.
4) “Ultima imagine realizata in centrul orasului” – nu stiu daca te-ai referit la casa din spatele casei de la bulevard. Intr-adevar, aia e Carturesti. Cea de la bulevard a fost intre timp demolata. Casa care adaposteste libraria Carturesti nu avea vedere directa la bulevard.
5) Poza cu Arcul – Sos. Kiseleff cu piatra cubica!
Foarte interesant acest set de fotografii. Multumesc.
Un an mai tarziu, in 1965, Ceausescu prelua puterea si in scurt timp, incepeau demolarile masive.
frumos…foarte frumos…trist este ca nu vom mai avea niciodata ocazia sa vedem aceste imagini altcumva decat in poze(si acestea sunt foarte rare,oricum)!felicitari!!!eu am mai auzit,in schimb,ca faci si poze foarte frumoase,motiv pentru care te-as ruga sa-mi lasi o adresa de mail,ceva,sa te pot intreba unlele lucruri si sa primesc si un raspuns!
Cu ocazia asta am aflat ca Jah a visitat mai intai Romania si mai apoi Jamaica in ’66. LOVE AND PEACE TO ONE AND ALL
@ andree: gasesti contactele mele pe http://www.alexgalmeanu.com
Pot sa iti spun eu ceva. In avionul acela a plecat un unchi de al meu iar in poza cu cei ramasi in urma o vad pe bunica mea. Nu stiu sa iti dau ff multe detalii, dar multi ani la rand a fost permisa plecarea persoanelor de religie mozaica, legal, in Israel, ca urmare a unui acord intre cele doua tari.
Pingback: Bucurestiul in 1964, prin ochii unui american | Lamaie. Spicy and fragrant.
@ marie jeanne: daca imi lasi o adresa de email (a mea e alex@galmeanu.com), iti trimit fotografia hires, poate vrei sa o ai ca o amintire.
Pingback: 1964 - Bucuresti | Chestii // Trestii
Pingback: Bucurestiul in 1964 — Picatura de Fiere
Pingback: Bucurestiul in 1964
adresa mea in ein comment, mariejeanne at lamaie punct ro
Parca era alta lume si totusi asa or sa zica si de noi cei din 2109
Fotografiile sunt superbe, tot timpul m-au fascinat astfel de poze, filme care infatiseaza actualele locuri dar cu foarte multi ani in urma.
cat de frumos…
Pingback: Ce oras frumos « Blogul unui mar perfect rotund
Incredibil ! Ce poze. Am ramas practic fara cuvinte. Ce ciudat e sa vad poza aia cu Biserica Rusa pe langa care trec in fiecare zi. Si ce eleganti erau oamenii !
absolut genial. Si cand te gandesti ca nu va mai fi niciodata la fel…
absolut superb
Masinele de care spuneai ca nu stii unde sunt, se afla probabil pe la diversi colectionari, daca n-au fost distruse. Una asemanatoare am vazut-o sapt trecute intr-un garaj dintr-o suburbie a Milano-lui. Reconstruita si exemplar intretinuta de un pasionat, dupa ce a fost achizitionata ani in urma din Romania. Nu-mi aduc aminte modelul, dar fusese inmatriculata in anii ’50 in Romania. Superbe poze, intr-adevar! Dar mie imi place Bucuresti-ul si acum, poate ptr ca anii studentiei i-am petrecut acolo.
“Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.” Hai sa te intreb eu ceva daca tot iti place sa faci remarci inteligente. Ce-au facut tiganii astfel incat sa ne schimbam noi comportamentul?
Erau alte vremuri, alt oras, si un pic alti oameni. Oricum, nu mai poti pretinde in secolul nebuniei si al goanei dupa orice sa mai ai un oras linisitit si calm. Pur si simplu, fizic este imposibil! In primul rind, orasul este peste masura de populat! Sunt peste 3.5 milioane de locuitori incluzindu-i pe cei din provincie, veniti la o viata mai buna. Poate pentru ei ar fi bune aceste poze, sa nu ne mai tot spuna ca Bucurestiul a fost o groapa. Groapa, in general, o sapa oamenii…
Si mie imi place ce vad si ma sensibilizeaza. Cu toate acestea, nu pot decat sa imi asum Bucurestiul de azi, asa cum este, si sa dau eu cu matura si cu caldarea, in coltisorul ce-mi “apartine”.
Pingback: Marketeer.ro - digital marketing pioneer » Alex Galmeanu ne da pe spate
am ajuns aici de pe motociclism.ro. nu asta e important. pozele sunt nemaipomenite. chestia cu evreii e urmatoarea. statul roman permitea evreilor, contra cost, sa paraseasca romania. banii veneau, de regula din sua, motiv pentru care se afla si americanul probabil la bucuresti. iata un povestea completa aici: http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/01/060119_arena_trailer.shtml
Cata ordine, cata curatenie, cata decenta, cata civilizatie. O lume de mult apusa in “minunata” noastra capitala. Si totusi, si atunci locuiau acolo oameni. Impresionant si plin de melancolie, mai ales pentru cei care au trait acele timpuri.
@ tomahawk: cred ca asa spun si italienii despre romani, te simti mai bine cu asta?
Alex, diferenta este fundamentala: majoritatea romanilor care platesc taxe in Italia este net superior numarului tiganilor platitori din Romania…
Exceptional ! Uimitor si teribil de Impresionant…am fost extrem de impresionata de aceste poze….i-mi aduc bine aminte de vizita lui Sellasie(Ethiopya) si poza care arata “soseaua” in drum spre Arcul de Triumph a fost si traseul pe care el a intrat in Bucuresti(dinspre aeroport) si in ziua aia eu am fost pe sosea…(locuiam atunic pe strada Londra 31…linga strazile Paris,Haga,Roselor,nu departe de parcul/piata Lupoaica/Dorobanti….)…amintiri…amintiri…chiar din timpuri grele dar sentimentale……
Fotograful s-ar putea intradevar sa apartina de Organizatia de ajutor a evreiilor din USA sau de alte organizatii de care nu trebuie vorbit….
Sper sa continui sa trimiti poze noi
M-au impresionat placut fotografiile si mi-au adus in amintiri crampeie de viata din oraselul meu nordic. Si acolo puteai vedea in anii aceia strazile curate, rondouri cu flori pe marginea lor, oameni cuviinciosi si eleganti.
Lumea nu umbla eleganta pentru ca era la moda, ci pentru ca se respecta. Imi amintesc cu drag ca si parintii mei erau foarte grijulii cu aspectul lor si toata lumea stie ca oamenii nu erau instariti.
Mi-e dor de acele vremuri si de felul in care relationau oamenii intre ei.
Frumoase pozele, frumoasa descrierea. Multumesc Alex!
foarte interesant ce ai gasit. te felicit si pentru gestul de a o imparti si cu noi. e nepretuita. mersi
Alex, fotografiile sunt extrem de interesante, cred ca m-am uitat la ele 2 ore. Am o observatie: ma intreb daca autorul fotografiilor era intr-adevar american. Comentariul unei fotografii despre Universitate povesteste despre ’43 faculties’. In engleza americana ‘faculty’ inseamna ‘corp profesoral’ sau pur si simplu ‘profesor’, nu ‘facultate’. Facultatile din cadrul unei universitati se numesc ‘departments’ sau ‘schools’ (School of Communication, etc). Pe urma, la o alta fotografie autorul zice ca strazile sunt ‘crouded’. Corect e, evident, ‘crowded’, si poate ca americanii n-or fi ei cei mai tari la ‘spelling’, dar asta e grosolana rau.
Sper ca nu-s inteles gresit, nu vreau sa critic, dimpotriva, insa ma intreb daca pozele si comentariile chiar apartin unui american.
Inca una: ‘magazine store’ – nu exista asa ceva in engleza, cel putin nu in varianta americana. Orice american ar zice ‘newsstand’
@myra: de ce nu trebuie vorbit?
@alex: mi-am dat seama ca de emotie nici nu ti-am multumit pentru ca ai postat asta: e un moment din istoria familiei mele pe care nu aveam nici o sansa sa il gasesc vreodata imortalizat!
Splendid . Ce frumos era odata ! 8->
Asa am lasat Bucurestiul in urma cu 45 de ani si, in fiecare an cand revin sunt in shoc cum il regasesc.
La toata lumea povestesc ca blocul in care m-am nascut din Piata Amzei 15 era la fel de elegant ca si Hotel Athene Palace. Astazi arata de groaza; marmura de Carara a disparut, frumosul luft cu cristal in jur a fost micsorat si este inconjurat de tabla iar in hall , in mijloc este o cabine de Change.Nimic din ce a fost nu a mai ramas, singurul lucru care ar mai ramas de facut este sa-l darame.
Fatadele a unor multime de blocuri care apar in fotografii sunt acoperite de afise mari publicitare ca sa nu se vada tencuiala care se desprinde. Nu mai spun ca, sunt case pe Nicolae Iorga pe care sta scris “cade tencuiala”. Pacat ! Te doare sufletul.
@Marmorosblanc: Am observat asta. Pe de alta parte textele sunt scrise in engleza, intr-o engleza ciudata este adevarat. Eu am primit fotografiile din US iar developarile sunt facute tot acolo de catre Kodak in octombrie 1964 (cartoanele in care sunt introduse cele doua slide-uri ce formeaza imaginea stereoscopica au data stantata). Avand in vedere ca omul a stat in Bucuresti de pe 25 pana pe cel putin 29 septembrie , pare ca de aici a plecat direct in US unde a si developat cadrele.
Pingback: urbanism grayscale v.1 | deSenator