Sigur nu e vorba chiar de guma de mestecat dar principiul este acelasi. Daca va mai amintiti guma cu surprize cu eroii campionatulul mondial de fotbal din 1990 (stiu ca reprezentau o adevarata moneda de schimb pe strada unde am copilarit), Wills’s Cigarettes au scos inca din 1917 o editie speciala de pachete de tigari ce contineau mici carduri cu portretele principalilor lideri ai armatei aliate din primul razboi mondial. Se pare ca marketing-ul a stat pe primul plan si in vreme de razboi iar liderii erau eroii zilei.
Seria intreaga are 50 de carduri (eu am doar 14) iar printre ele se afla si portretele a trei romani. Este vorba de Regele Ferdinand, Generalul Averescu si un militar controversat, Generalul Vasile Zottu. Spun controversat pentru ca, in timp ce oficial avea parte de toate onorurile avand functia de Sef al Marelui Stat Major al Armatei Române, era banuit de inalta tradare. Se pare ca acesta este motivul pentru care s-a sinucis la data de 12 noiembrie 1916 in locuinta sa din Bucuresti, din strada N. Golescu nr.13. Mai multe despre Generalul Zottu aici.
Mai multe despre istoria card-urilor din pachetele de tigari aici.
Ah, delicioasa chestie ai gasit.
Multumesc.
Ma duc cu gandul la poezia lui Pere Stoica,la imaginile din copilarie si la cuferele bunicii
Generalului Vasile Zottu nu i se poate atribui culpa de tradator. El si-a inceput cariera sub domnitorul – devenit mai tarziu regele – Carol I, avandu-l pe acesta drept model de conduita si angajament. Deci, in ceasul cel mai incercat al domniei lui Carol I si al existentei Romaniei, seful MStM nu putea avea in minte si in fapta decat ilustrul model si angajament al regelui sau: participarea la razboi alaturi de Puterile Centrale, cum o consfinteau si tratatul cu acestea. Tradatori au fost aia care au schimbat tabara in timpul conflictului. Romania nu avea ce cauta in acel razboi alaturi de Antanta, cu un general, Iliescu – om de casa al lui Bratianu -, care a trimis armata la razboi cu pantalonii rupti la spate, cu pusca legata cu sfoara, cu o jumatate de caciula pe cap, flamanzi, expusi imbolnavirilor, fara aliati siguri. Faptul ca si-a curmat singur viata – dovada a inaltului sau simtamant cavaleresc -, efect al catastrofelor militare de la inceputul razboiului – pe care nu el il pregatise, ci generalul Dumitru Iliescu -, si doar pentru ca nominal ocupase respectiva functie, vine sa ne arate ce tragic a fost destinul Romaniei. Am pierdut, intai, un rege adus la deznadejde de proprii sai supusi, apoi, un mare om de arme, adus in acelasi hal de deznadejde de proprii sai subordonati. Si catastrofa n-avea sa se termine aici. Cea pe fustele si pe intrigile careia a fost tarata Romania in acel razboi (impotriva dorintei batranului rege Carol) daduse viata unui dezertor care, mai tarziu, prin uzurpare, avea sa fie marea pacoste ce a salasluit pe tronul Romaniei: Carol al II-lea.