ar fi interesant sa auzim si povestile celor care au fost martori.
Presupun ca parintii tai erau in Bucuresti atunci.
Poate postezi si niste impresii de atunci.
Aveam 20 de ani atunci si am venit acasa exact la 9.22. Cutremurul m-a prins pe scara blocului din Nitu Vasile unde stateam atunci in fata usii apartamentului. Am coborat cu tatal meu inainte sa se termine convulsiile telurice. Zgomotul era teribil, un sunet grav nemaiauzit, inspaimantator. Mama lucra in tura a 2a si autobuzul cu care venea s-a oprit in dreptul magazinului Eva. A coborat si cu mare noroc a reusit sa ia un taxi. Nu se vedea nimic, in centru era un nor gros de praf si intuneric si panica. Apoi am plecat in centru, ne-a fost frica sa stam in casa, am stat in Cismigiu toata noaptea, iar un ofiter asculta, inconjurat de lume, Radio Europa Libera. Dumnezeu sa-i ierte pe cei disparuti atunci si sa fereasca Romania de asa nenorocire.
ar fi interesant sa auzim si povestile celor care au fost martori.
Presupun ca parintii tai erau in Bucuresti atunci.
Poate postezi si niste impresii de atunci.
spor!
am simtit deodata mirosul de praf si moloz in gura….
si usturimea in ochi.
Aveam 20 de ani atunci si am venit acasa exact la 9.22. Cutremurul m-a prins pe scara blocului din Nitu Vasile unde stateam atunci in fata usii apartamentului. Am coborat cu tatal meu inainte sa se termine convulsiile telurice. Zgomotul era teribil, un sunet grav nemaiauzit, inspaimantator. Mama lucra in tura a 2a si autobuzul cu care venea s-a oprit in dreptul magazinului Eva. A coborat si cu mare noroc a reusit sa ia un taxi. Nu se vedea nimic, in centru era un nor gros de praf si intuneric si panica. Apoi am plecat in centru, ne-a fost frica sa stam in casa, am stat in Cismigiu toata noaptea, iar un ofiter asculta, inconjurat de lume, Radio Europa Libera. Dumnezeu sa-i ierte pe cei disparuti atunci si sa fereasca Romania de asa nenorocire.