Am incercat opt zile la rand, atat cat am stat in Paris, sa intru la o expoxitie Doisneau si nu am reusit pentru ca era coada. Sa nu va inchipuiti ca era o coada rezonabila, era mai ceva decat cozile de la carne de pe vremea bunicilor sau de cele de la Mc Donald’s de dupa revolutie.
Doisneau este un fel de fotograf national in Franta, expozitii sunt organizate mai tot timpul iar fotografiile lui sunt bine cunoscute parizienilor pentru ca le gasesti de vanzare la orice colt de strada, la orice magazin de suveniruri. Cu toate astea, oamenii inca mai fac coada ore in sir in frig si ploaie de la noua dimineata pana la sase seara.
Nu este nici un secret faptul ca parizienii pun foarte mare pret pe arta. Sa ai o galerie in Paris inseamna un business important, se castiga bani frumosi din asta. Biletele muzeelor si galeriilor costa in medie 10 euro si mai peste tot este coada. Fotografia este si ea pretuita, exista o piata a fotografiei de arta si case de licitatii de unde colectionarii pasionati achizitioneaza printuri originale inseriate si semnate de autor.
Consumul de fotografie este extraordinar acolo, expozitii sunt organizate mai peste tot, chiar si in aer liber, in parcuri sau pe gardurile unor institurii publice. Noiembrie 2006 a fost declarata luna fotografiei si a fost sarbatorita cum se cuvine, nu mai putin de 70 de expozitii au fost organizate simultan in diferite locatii.
Ma bucur sa vad ca fotografia este apreciata undeva dar tot raman cu un gust amar. Stiu ca situatia este cu totul alta in Bucuresti. Este adevarat ca noi am avut o istorie total diferita fata de cea a Frantei si stiu ca nu pot emite aceleasi pretentii dar nu pot sa trec cu vederea muzeele noastre goale, cele doua – trei galerii ce traiesc in mizerie, publicul inexistent si interesul aproape nul.
A fost intr-adevar aglomeratie in permanenta. Dand totusi tarcoale in permanenta intrarii in expozitiei am prins un moment in care coada era mai mica si am reusit sa intram. Tot am stat 1h30, dar am intrat.
Pentru consolare, am postat cateva poze amatoricesti facute de mine si sora mea in expozitie. Asa de idee.
http://picasaweb.google.com/cosmin.pasnicu/ExpozitieRobertDoisneau
in permanenta…
Puternica promovare a lui Doisneau (apropo, numele e gresit in titlul articolului) se datoreaza si fiicelor sale, care au infiintat in acest scop o fundatie dupa disparitia fotografului. Promovarea imensei colectii de imagini a lui pare sa fie inlesnita si de faptul ca este bine catalogata inca din timpul vietii autorului.
In conditiile in care fiecare colt din Paris iti poate oferi cadrul unei fotografii pe care sa ti-o pui in rama acasa, turistul de rand (si uneori parizianul care merge la serviciu cu capul in jos) e sensibil la fotografiile de arta care ii aduc aminte de coltul strazii pe care tocmai l-a vizitat.
Muncesc in Paris si in fiecare zi am placerea de a trece pe langa locuri pe care Doisneau le-a fotografiat acum zeci de ani si care intre timp nu au miscat prea mult. Din pacate in Bucuresti nu cred ca este cazul sa poti aprecia (estetic) ce a mai ramas din oras.
O alta cauza a “consumului de fotografie” este si educarea pe care publicul a primit-o cu timpul. Orice magazin de suveniruri iti expune zeci de carti postale care permit sa-ti educi “ochiul” cu diverse clisee mai mult sau mai putin artistice, orice librarie iti ofera zeci de albume.
Cate albume foto “profesioniste” ies in Romania, cate vederi cu adevarat artistice sunt in vanzare in Bucuresti sau il alte parti ? Poate ma insel (deh, rupt de tara de ceva vreme) dar eu unul cred ca nu exista o “piata a fotografiei” in Romania din lipsa de educatie in arta plastica.
Inchei aceasta interventie cu felicitari pentru munca pe care o faceti cu acest blog & site pentru cei care iubesc arta fotografica.
Salutari din Paris
Madalin
intimplarea face sa fi cumparat recent pt o amica, care si-a deschis un bistro, 3 afise cu fotografii ale lui doisneau din seria saruturilor … le-a inramat si pus pe pereti, arata senzational, parca sint vii.
si cautind diverse despre el, am ajuns din nou pe site-ul tau.