Este marți, 5 iulie 1966, înainte de prânz. În Piața Sfântul Anton din București, copertinele dungate sunt coborâte deasupra vitrinelor cu flori. Două femei merg pe lângă hală, iar în prim-plan doi bărbați stau de vorbă. Soarele luminează acoperișurile, fațadele prăvăliilor și automobilele adunate în micul spațiu dintre ele. Deasupra tuturor se ridică turla Bisericii „Sfântul Anton” – Curtea Veche.
Biserica oferă reperul cel mai sigur pentru recunoașterea locului. Fosta biserică domnească, ctitorie a lui Mircea Ciobanul din secolul al XVI-lea, apare cu turla sa înaltă, decorată prin succesiuni de arce și benzi de cărămidă. Aspectul pe care îl vedem include intervențiile restaurării din 1928–1935. Corpul bisericii este ascuns parțial de copaci și de construcțiile comerciale, într-o vecinătate strânsă, care explică felul în care monumentul participa la viața cartierului. Biserica pare înconjurată de aceste prăvălii, cel puțin pe latura vizibilă aici. Repertoriul Arheologic Național
În dreapta, Hala de Flori ocupă o parte importantă a cadrului. Pavilionul rotund de la colț, cu ferestrele dispuse sub acoperișul conic și cu streașina ondulată, are o eleganță aparte. Aripa lungă continuă spre marginea fotografiei, împărțită în prăvălii și vitrine umbrite.
Continue reading
