Nu de putine ori am realizat ca fotografia are o putere extraordinara. Daca mai este nevoie iata inca o dovada. Am completat colectia mea cu un nou lot de imagini surprinzatoare, din pacate cu autor necunoscut. Realizate in 1956 ele surprind un Bucuresti usor sumbru, nerefacut dupa razboi si relativ proaspat inrobit de comunism. Fascinat de schimbarile petrecute am decis sa reiau o idee mai veche si sa incerc sa compar imaginile realizate atunci cu realitatea zilelor noastre. Imaginile sunt relativ rare, Bulevardul Balcescu – Magheru a fost destul de putin fotografiat in perioada, asa ca lucrurile au devenit foarte rapid fascinante pentru mine.
Pentru cei ce au probleme cu identificarea locatiilor, gasiti intre paranteze coordonatele geografice. Le puteti deschide cu Google Earth sau maps.google.com.
Universitatea si Piata Universitatii.
(44.4356/26.102) Daca la prima vedere pare ca nu s-a schimbat nimic, un detaliu esential devine evident la o privire mai atenta. Corpul central de cladire (vazut dinspre Bd. Regina Elisabeta, statuia Mihai Viteazu) lipseste cu desavarsire. Segmentul a fost grav avariat in bombardamentul din aprilie 1944 (vezi aici) si se pare ca pana in 1956 nu fusese inca refacut. Putem spune ca Universitatea nu este chiar asa de veche pe cat pare.
Vezi si: Universitatea bombardata, Universitatea bombardata, Locatie zona afectata
(44.4365/26.1014) In Piata Universitatii lucrurile stau cu totul altfel. Schimbarile sunt dramatice. Blocul Dunarea este altul iar Biserica Enei nu mai exista. Ambele edificii au disparul la cutremurul din 1977. Undeva in departare se vede blocul Wilson iar pe partea cu Teatrul National exista un fel de piata, de fapt un conglomerat de mici pravalii. Locul actualului Teatru National ne mai rezerva o surpriza dar o sa revin la ea.
Blocul Dunarea si Biserica Enei
(44.4369/26.1012) In locatie se afla poate cea mai frapanta schimbare. In 1977 locul a fost complet remodelat, blocul Dunarea a cazut la marele cutremur iar biserica Enei a devenit o victima colaterala. Versiunea oficiala spune ca biserica a fost si ea grav avariata asa ca fost demolata la scurt timp dupa seism. Cateva fotografii realizate atunci demonstreaza faptul ca lacasul a supravietuit dar a fost sacrificat de autoritati. Andrei Pandele are cateva fotografii si o marturie interesanta (link). Intrarea noului bloc Dunarea este amplasata exact pe fundatie. Locatarii de fiecare data cand intra in casa, trec de fapt prin biserica.
Vezi si: Blocul Dunarea afectat de cutremur, demolare Biserica Enei
Facultatea de Arhitectura
(44.4362/26.1012) Aripa noua nu era inca realizata. In 1956 in zona se gaseau mici pravalii. Blocul Dunarea este prezent in partea dreapta a imaginii iar turnul facultatii se afla in renovare.
Circul de Stat
(44.4362/26.1026) Este lucrul poate cel mai greu de crezut. Am zis ca revin cu o surpriza referitoare la locatia actualului Teatru National si va spun ca a fost circ! Este adevarat ca a fost tot timpul circ: la revolutie, in timpul mineriadei, la fiecare meci de fotbal castigat de Romania, la alegeri si la fiecare revelion. Dar in 56 a fost chiar circ, cu lei cu tigrii cu tot ce trebuie. Un singur reper a mai ramas valabil, in extrema dreapta-mijloc a imaginii regasim o mica parte a acoperisului a unei cladiri aflate inca in zona.
Intersectia Campineanu – Balcescu
(44.4377/26.1009) Intersectia dintre Strada Ion Campineanu si Bulevardul Balcescu este si ea schimbata. Caminul studentesc este acum aproape demolat. A mai ramas o fatada dar si aceasta cu doua etaje retezate. Este de mentionat ca terenul din stanga aflat inca viran in 56, este locatia fostului bloc Carlton ce a cazut in timpul cutremurul din 1940 omorand aproape 300 de oameni. In anii 50 singura activitate in zona a fost vanzarea de bilete pentru spectacole si meciuri de fotbal.
Vezi si: Blocul Carlton, Marturia unui supravietuitor.
Blocul Wilson
(44.4392/26.1) Blocul Wilson are si el o istorie bogata. Numele l-a capatat in perioada interbelica odata cu un panou publicitar asezat pe acoperisul cladirii. Nici Wilson nu a fost ferit de cutremure. In 1977 a fost avariat intr-un mod surprinzator, toata fatada centrala a cazut decalata cu exact un etaj, fara sa se prabuseasca. Etajul 5 devenise etajul 4 pe linia centrala. Blocul a fost reconsolidat si fatada avariata a fost reconstruita diferit in comparatie cu versiunea originala. Practic seamana si nu prea, versiunea noua fiind si mai scurta cu un etaj.
Vezi si: Blocul Wilson afectat de cutremur, Blocul Wilson afectat de cutremur
Cofetaria Scala
(44.4404/26.1003) Cofetaria scala a fost construita dupa 1977. Blocul central din fotografia 1956 a cazut si el la cutremur. Daca celelalte cladiri au ramas relativ in picioare, seismul a transformat edificiul intr-un infricosator munte de moloz. Probabil cocheta casa din imediata vecinatate (actuala locatie a blocului “Cofetaria Scala”) a fost antrenata in dezastru.
Vezi si: Zona Scala afectata de cutremur
Alte imagini
(44.4403/26.0995) Blocul Unic,
(44.4382/26.1015) Fosta sala Dalles,
(44.4373/26.1021) Locatia Hotel Intercontinental
astept sa mai treaca 52 de ani, abia atunci o sa fie de-a dreptul frapant 🙂
tot cred ca ar fi posibil cu ajutorul calculatorului sa putem vizita bucurestiul de “alta data”. dar cine sa investeasca intr-un oras virtual 3D? as da orice sa ma plimb prin piete si targuri…chiar daca in loc de baston as avea un mouse in mana.. 🙂
Multumiri. Ma incanta de fiecare data sa vad fotografii noi ale Bucurestiului de alta data.
Gabi
Salut,
Sunt incantat de initiativa ta “now and then”. Pozele sunt intr-adevar unicat, nu le-am mai vazut pana acum. Pe blogul la care colaborez ma ocup in special de o sectiune despre istoria Bucurestiului – “Bucurestiul nevazut”, si chiar intentionam sa public si eu niste imagini-comparatie.
Mi-au placut de asemenea si celelalte articole din categoria aceasta, iar pozele sunt exceptionale.
Fosta Sala Dalles – nu stiu sigur – dar CRED ca a fost inglobata in actualul bloc (oribil) ce se gaseste pe locul ala. In interior, scarile si intreaga conformatie aduc aminte de cladirea initiala…
Eu sunt convins ca e ascunsa acolo in spate. De la linia cladirii vechi pana la linia strazii este suficient spatiu si probabil a fost economic sa nu o demoleze ci sa vina cu blocul prin fata ei. Daca te uiti in google earth poti sa juri ca e acolo, vezi aici.
Da, corect! Au “ras” doar fatada pentru a face legatura cu blocul, construit pe spatiul verde din fata vechiului sediu. Bine, mascarea cladirilor vechi avea sa ia amploare in Epoca de Aur, dar pentru anii ’50-’60, Sala Dalles e un exercitiu bun.
Foarte frumos acest demers. Felicitari pentru realizarea acestor “cupluri” de fotografii.
Alex, foarte interesant demersul tau. Blocul pe care il prezinti tu ca Unic este insa “frate” dupa arhitect cu blocul Patria (ARO), fiind tot o creatie Horia Creanga, chiar daca desfigurat de locatari in ziua de azi nu prea mai arata cine stie ce. Se numeste Malaxa-Burileanu sau dupa alte surse Burileanu-Malaxa.
Cat despre cofetaria Scala, casuta de care zici tu nu mai exista in 1977, fiind deja un bloc pe locul ei, care se poate vedea in anumite fotografii de dupa cutremur ca fiind sprijinit cu popi (pari). Nu am prins configuratia Cofetariei Scala inainte de ’77, dar dupa refacerea blocului de pe colt, aceasta cofetarie era de fapt un ansamblu de 3 spatii comerciale: cel din blocul nou – impartit in sectiune de consumat la fata locului, sectiune de luat la pachet prajituri si sectiune de fursecuri (au trecut multi ani de cand nu mai am siguranta 100%), cel de langa – sectiunea de unde se luau produsele la pachet si se dadeau comenzi si al treilea spatiu – bomboneria. Dupa Revolutie, spatiul cofetariei s-a micsorat, ea fiind in cele din urma alungata in spatiul meschin in care functioneaza si astazi.
Raiden – scuze Alex ca ma folosesc de blogul tau pentru asta – si initiativa ta este excelenta. Am nimerit zilele trecute si nu ma mai puteam desprinde 🙂
interesant. tineti`o tot asa bv
Cat de pustiu era orasul. Cat de linistit. Arata foarte bine pentru vremurile de atunci. Oare aglomeratia asta in capitala a facut ca orasul sa se sufoce si sa nu mai poata fii dezvoltat? Nu a crescut o data cu trecerea timpului
Super tare! Sunt in extaz, mi-e sete de info despre bucuresti dinainte de ’89 (am doar 24).
Loredana, cred ca ‘blocul Unic’ se refera la magazinul Unic ce a fost (este?) la parterul acelui bloc, nu la calitatea sa de unicat 🙂
Da, se refera la magazin. Asa cum s-a mai intamplat si la alte blocuri, lumea le stie mai degraba dupa chestii mai recente, de unde si denumirea.
De exemplu mai este un bloc, denumit pana nu demult “Spicul” care avea la parter un magazin de paine de la Spicul, devenit intre timp Vel Pitar, si care la baza era “Dacia-Romania”, cum scrie si pe el, fiind finantat de societatea respectiva de asigurari la vremea construirii. Pentru ca sa nu te las insetata de informatie, iti spun ca acest bloc este cel de langa Parcul Cismigiu, Bd. Elisabeta 44.
In blocul cunoscut de multi azi drept “Unic” functiona candva un magazin de masini, cum se vede din poza de pe coperta acestei carti (click pe ea pentru marire).
http://www.amazon.de/Brechungen-Willy-Pragher-Rum%C3%A4nische-Bildr%C3%A4ume/dp/3799501851/ref=pd_bbs_sr_1?ie=UTF8&s=books&qid=1207065508&sr=8-1
Super tare!
Super poze.
Buna!
Pot sa zic ca sunt impresionata de acest “scurt istoric” al bulevardului Magheru si nu numai.
M-am nascut si am locuit pana la varsta de 10 ani intr-un apartament din blocul Wilson. De la balcon am putut sa vad revolutia, si nu numai. Pot sa zic ca structural, apartamentul era demential din punct de vedere imobiliar, am regretat din tot sufletul ca parintii mei au vrut sa il vanda. Insa deja devenea din ce in ce mai “lizibil” pentru bulina rosie, drept urmare, a si aparut pe prima pagina a ziarelor, avand bulina rosie si risc maxim de prabusire, la scurt timp dupa ce am vandut.
Intr-adevar, magazinul Unic era inainte pe fosta locatie a unui magazin auto, dupa cum stiu de la tata, a carui familie locuise in acel bloc de la constructie.
Dupa stiinta mea, blocul Unic se numea blocul Malaxa – Burileanu. Este si pe lista de monumente istorice din Bucuresti: 378 B-II-m-B-18108 Bloc Malaxa-Burileanu, Bd. Balcescu Nicolae 35 -35 A, sector 1, 1935 – 1937.
Pingback: Arhitecti romani - Horia Creanga (1892 - 1943) « O casa pe zi
Absolut superb, de cand cautam asa ceva…
Cred ca e timpul sa imortalizam pe film (sau pe ce vreti voi) fata Bucurestiului de astazi. Nu trece o zi sa nu descopar ca mai lipseste o casa veche, frumoasa, pe langa care am trecut de sute de ori, si pe care am admirat-o, pentru a face loc unui bloc de cele mai multe ori sinistru. Asa se dezvolta un oras??? Sau asa moare…
Ma uit la foto dela Blocul Dunarea…Inca mai simt mirosul de cafea prajita din magazinul de pe colt…Prin 1975 parca nu se mai numea bombonerie…
As avea doua intrebari: una se refera la zona Casata, Inainte de cutremur: mi-amintesc eu bine ori gresesc ca prin anii 1970 inca mai exista chiar ingustand bulevardul, un restaurant ori o terasa pe-acolo, cam pe unde este intersectia cu straduta care duce in fosta piata Amzei?
Si a doua intrebare: Isi aminteste cineva de restaurantul de pe Grivita, vis-a-vis de podul Basarab? Se numea Vulcan, Feroviarul ori cum se numea?
Acolo mergeam cu ai mei cand lua tata salariul si mancam alune, cascand gura la lautari…
In legatura cu cofetaria Scala (fotografia din 1956) : ea se afla la parterul blocului Algiu (cladirea a fost facuta celebra de Marin Preda, ea apare in “Delirul”, acolo lucra Nila Moromete ca portar). Blocul Algiu a fost grav avariat la cutremurul din 1977 (ca si la Carlton, constructorul cladirii a “uitat” de planul in care figurau mai multi stalpi de sustinere), iar pe locul lui s-a construit blocul care exista si azi, cu un magazin de parfumuri la parter.
Cofetaria Scala exista din anul 1960. Am mai bine de o jumatate de veac de existenta bucuresteana (nascuta aici) si, fiind copil, mergeam aproape in fiecare duminica dupa-amiaza impreuna cu parintii la aceasta cofetarie. Spatiul casa care apare in fotografia din anul 1956 a fost demolata in urmatorii ani si se afla intre doua blocuri interbelice, Pe locul acestei case a fost construit prin 1958 – 1959, un bloc ce le unea pe cele doua. La cutremurul din 1977 intreagul corp de blocuri a fost refacut in forma in care arata si astazi. @Traian are dreptate referitor la blocul Algiu, doar ca magazinul de la parter, Ina Center, a ocupat spatiul initial al cofetariei, Imediat dupa anul 1990, vazarile parjiurilor au scazut ceea ce a determinat ca si cofetaria sa-si restringa spatiul. Amintiti-va ca pina in 2006-2007, mai exista un mic spatiu in care functiona cofetaria “Scala”, condusa de un fost maistru-cofetar care lucrase la Scala. Omul avea 84 de ani si fusese cam inselat de mai tinerii lui parteneri de afaceri Acum, pe acel loc, se afla un magazin cu alune, cafea, migdale, etc. Pina in 1990, cofetaria acea intrarea prin Bdul, Magheru si se intindea pina spre Biserica Italiana pe latura dinspre Magheru iar pe latura de pe CA Rosetti ocupa spatiul fostei Diverta, inclusiv al actualei mici cofetarii “Scala”, cu intrarea pe Rosetti.Interiorul avea doua parti, partea de cofetarie, pe latura Magheru si aprox jumatate pe Rosetti, unde existau mese de 4 persoane, si partea de patiserie, pe latura de pe Rosetii, de umde se luau pateuri, crochete, fursecuri. Pina prin anii ’84 – ’85, cofetaria avea hartie de ambalaj cu sigla proprie si inca se mai putea minca aici, fireste ca nu in toate zilele, o buna salata de fructe, ori inghetata cu alune si chiat indiene, Prin anii ‘ 70 – ’80, va asigur ca aveai ce sa prajituri sa cumperi de aici plus ca erau bune (parca mai comestibile decit cele de azi, totusi, cu toata economia de atunci).
@Lucian Onea, terasa – gardina de care amintesti tu, aexista cu adevarat. Blocul la parterul caruia a functionat fost demolat dupa cutremurul din 1977, pe locul acestuia s-a construit actualul bloc, numit de multi bucuresteni ” Gradinita”, dupa numele restaurantului si al gradinii (terasei) care a continuat sa functioneze. Dupa 1990, locul Gradinitei a fost luat de Efes Pub, iar dupa ceva vreme, de actualul McDonalds si Unicredit. Peste drum, pe strada care duce in Piata Amzei, fosta Nikos Beloiannis, la parterul blocului in care functioneaza acum un magazin cu imbracaminte sport, a fost ani de zile renumitul restaurant “Podgoria”. unde intilneai multi literati de ai nostri (ex. Baiesu), dar si actori, artisti plastici, muzicieni.
https://www2.landesarchiv-bw.de/ofs21/bild_zoom/zoom.php
Aveti aici o fotografie din arhiva Willy Pragher, din pacate nu este datata. Oricum, pare a fi facuta in perioada 1940 – 1944, la parterul blocului Algiu se poate vedea o firma: Sindicatul Artelor Frumoase.
Pingback: Fundaţia „Ioan Dalles”, Bucureşti | theNow | Trecutul la timpul prezent